La un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării un ,,general roșu” (P.M.C.) s-a gândit că nu are rost să se complice cu o anchetă la o unitate de învățământ și s-a recurs la a trimite trei inspectori școlari la director (un fost inspector școlar) cu sarcina să investigheze acesta și ,,conciliul director” faptele și să transmită dacă au greșit cu ceva.
S-a transformat misiunea care ar fi trebuit să fie de control într-o cerere de ,,autodenunț.” Era prea complicat probabil un control obiectiv, neutru și independent și s-a recurs la această procedură de delegare a misiunii de investigare către entitatea ce ar fi trebuit verificată.
Și în acest fel ,,conciliul director” ar fi trebuit să redacteze un raport despre propriile potențiale abuzuri sau nereguli.
Probabil doi dintre acești inspectori școlari delegați (M.D.C. și F.M.) au crezut că membrii ,,conciliului director” vor constata că au încălcat legea și vor și propune să se suspende singuri.
După raport a urmat și ,,planul de măsuri” ca un exercițiu de cosmetică administrativă sau managerială.
Mecanismul de mușamalizare s-a declanșat prin trecerea unor petiții direct în brațele celor reclamați, reușind echipa celor trei inspectori școlari de la acea dată să livreze o temă ,,conciliului director” prezidat de un fost coleg de-al lor.
În acest mod s-a putut constata că cel mai rapid mod de a rezolva o petiție de către inspecorii școlari de la acest Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării era să o trimită exact celor reclamați. Probabil li s-a urat și succes în realizarea anchetării. Dacă această metodă ar fi aplicată peste tot, atunci se poate pune lacăt pe această instituție, rezultatul fiind garantat încă de la început.
Lucrurile nu s-au oprit la poarta acestui Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării și cei de la centru au oferit și în anii următori ,,binecuvântarea” necesară ocupării fotoliilor călduțe de către cei doi inspectori școlari.
Unul dintre acești inspectori școlari (M.D.C.) a reușit să își scrie procedura pentru concursul de inspectori școlari la care a fost candidat. Apoi a primit la un concurs de directori și cheile serverului, reușind diferite ,,performanțe”spuse pe la colțurile cancelariilor despre ,,modul de operare.”
În acest ,,ecosistem” ar putea apărea însă o surpriză: blocarea sistemului pe modul ,,imparțial.”
În loc de concluzii: unii inspectori școlari de la acest Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării au reușit să demonstreze că la acel nivel integritatea este opțională, responsabilitatea se poate transmite, iar regulamentele și metodologiile sunt făcute pentru a fi scrise de cine trebuie, dar aplicate cui se dorește.
Ar mai rămâne o problemă nerezolvată: petiția împotriva acestor inspectori unde să fie trimisă?
Respectând procedura de lucru a acestora, răspunsul ar fi: tot la ei.
Termen de autoevaluare: ultima zi din anul școlar curent.
Maria Tudose