O instituție județeană importantă a statului dintr-o zonă de nord a țării crede că a ajuns la nivelul de a reinventa dreptul administrativ. În câteva luni, fără a se schimba o virgulă în legea invocată într-o adresă oficială, aceeași instituție a trecut de la fermitate la o responsabilitate evaporată.
În luna noiembrie a anului 2025 legea era lege, tonul era ferm și acoperit de paragrafe legislative pe subiectul reorganizării unităților de învățământ de la 1 septembrie 2025. Adresa către un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării prevedea instrucțiuni ferme despre obligativitatea unui proces verbal de predare- primire pe tema reorganizării școlilor. Se discuta și de răspundere, dar și de alte variante în situația în care unii foști directori nu doreau să respecte articolele legislative.
Când situația a impus ca aceleași reguli invocate de aceiași semnatari să fie aplicate pentru aceeași unitate de învățământ, lucrurile s-au schimbat. Obligația procesului verbal a dispărut ca prin minune în aceleași condiții legislative. Poziția oficială s-a schimbat pentru a se acoperi mizerii instituționale. Clauza salvatoare sub care se ascund manevrele apare sub eticheta: ,,excede competența.”
În adrese oficiale cu antetul statului român există angajați ai unei instituții publice care în luna noiembrie a anului 2025 își asumau obligativitatea procesului verbal de predare- primire la reorganizarea școlilor iar la câteva luni, adevărul depinde exclusiv de destinatarul scrisorii. Geografia destinatarului dă conținutul adreselor oficiale pe antetul statului român. Se pare că astfel de funcționari sunt plătiți de statul român ca să scrie în adrese oficiale ce doresc ei.
- A cui slugi sunt acești angajați plătiți din bugetul statului român?
- Când e considerată legea sfântă și când unii angajați o interpretează după ,,pohtele” altora sau la comandă?
- Cum se numesc angajații unei instituții de stat care susțin două teze juridice opuse pe același articol de lege?
- În ce condiții o instituție a statului român pe aceeași lege își modifică poziția oficială?
- O astfel de activitate e o simplă contradicție sau o ticăloșie?
- Ce ar trebui să pățească astfel de angajați plătiți din bugetul de stat pentru astfel de consemnări în documente oficiale pe antetul statului român?
- Mai poate un cetățean să respecte o autoritate al cărui punct de vedere are termen de garanție 9 luni?
Răspunsul la aceste întrebări s-ar putea ușor și repede găsi la alte instituții tot ale statului român care știu ce sunt și falsurile și abuzurile și incompetența și impostura.
Dar, în această situație este vorba și de muncă în grup. Unul dintre cei implicați s-a gândit să facă o reuniune județeană pentru a stabili care e treaba cu ,,un nomenclator arhivistic.”
Există angajați ai statului român care atunci când se simt amenințați de probleme administrative organizează o ședință, o întrunire, o reuniune, un fel de ,,terapie în grup.”
Există însă și specialiști care astfel de fapte le etichetează altfel: culpă comună sau complicitate.
Alții le-ar spune: paravan grotesc sau un fum de carton pentru prostie, incompetență, mușamalizare, acoperire a protejaților.
Schimbarea încadrării juridice fără modificarea legislației este fie o formă de abuz, fie rea credință, fie un mod de a acoperi mizerii, complicități locale, fie o oglindă a pregătirii unor angajați ai statului român.
Când un reprezentant al unei instituții a statului român emite interpretări ale legii în funcție de destinatarul plicului atunci se poate crede că nu mai reprezintă legea.
Și uite așa s-au născut în această țară tot felul de ,,unelte:” de mușamalizare, de intimidare, de șantaj, de protecție a unei rețele sau a unor grupuri destul de organizate, de sabotare, etc.
Maria Tudose