La începutul lunii iulie a anului curent a apărut pe site-ul unui Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, condus de un ,,general roșu” (P.M.C.) și un plan de integritate. Acest document nu conține însă niciun mecanism prin care propriile angajamente să poată fi verificate independent de instituția care le-a redactat. Pentru capitolul conflictului de interese se identifică încă din plan un risc: ,,tendința de superficialitate în elaborarea și implementarea procedurilor specifice. ”
Trebuie apreciată sinceritatea celor care au redactat și aprobat documentul. Au trecut la riscuri exact lucrurile de care au dat dovadă de-a lungul anilor că sunt capabili: SUPERFICIALITATEA. E un fel de avertizare publică că își fac treaba de mântuială.
Iată și o primă dovadă: acest Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării și-a întocmit o procedură de desfășurarea a ședințelor de consiliu de administrație pentru unitățile de învățământ ,,păstorite.” Procedura a fost apoi publicată victorios pe site, ignorând chiar și calendarul. A apărut și termenul în care fiecare unitate de învățământ să își realizeze propria procedură sau să și-o actualizeze. A început apoi ciclul inspecțiilor de control. S-au întocmit și note de control. Apoi a venit rândul inspecțiilor școlare generale. S-a întocmit și câte un raport. Un întreg capitol dintr-un astfel de raport este dedicat managementului unei unități de învățământ condus de un alt fost inspector școlar, convertit apoi director (G.I.T.). Acesta era elogiat, primea ,,ode,” uitând inspectorul constatator (F.M.) să verifice măcar dacă procedura acestui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării era respectată și de director. Când lucrurile au început să scârțâie unii directori au început să scoată câte o notă, apoi câte un raport ca să acopere, la rândul lor, diferite probleme.
Pe baza lor, reprezentanți de seamă a acestei instituții județene au refuzat să revină asupra situațiilor semnalate invocând trecerea timpului, lipsa unor elemente de noutate, imposibilitatea tragerii măcar de mânecă a inspectorilor școlari care au constatat ce au vrut, cum au vrut și cât au vrut. Regulile, procedurile și adevărul erau lucruri banale pentru a fi luate în seamă de echipele constatatoare.
Evident, deasupra acestei activități provinciale veghează de la nivel central MINISTERUL care are în subordine un Corp de Control. Și în momentul în care i se arată tehnicile de mușamalizare folosite de inspectorii școlari ,,controlori” cu dovezi, se pare că, pentru păstrarea circuitului închis tot cei din același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării trebuie să rezolve situația. Cu alte cuvinte: mizeria este plasată exact celor care au făcut-o sau au pus umărul.
Și, uite așa, se discută de: mușamalizarea numărul 1 imediat după producerea faptelor, apoi mușamalizarea numărul 2 după apariția notei de constatare și, în cele din urmă, mușamalizarea numărul 3 după apariția raportului: un calup de mușamalizări pentru protecția unui director (fost inspector școlar), care, culmea, a fost o perioadă și cu concurs. Este de fapt un adevărat ,,festival al complicităților,” un pachet promoțional pentru scutul protector a unui fost inspector școlar.
Circul nu s-a putut opri și seria mușamalizărilor trebuia dusă până la capăt. În scenă a apărut un alt director, care a nimerit ca musca în poveste. S-a căutat omul în buzunare, apoi în sertare și documentele conform procedurii erau de negăsit.
- Cine poate fi de vină?
S-a încercat aruncarea pisicii moarte în curtea unor directori interimari.
Rețeta aplicată: ,,hoțul strigă hoții,” doar să protejeze rețeaua care funcționa, după crezul unora, ca la carte.
Impostura a continuat: pe scenă și -au făcut apariția câteva ,,protejate de serviciu,” întrecându-se în declarații care se pot orchestra într-o ,,simfonie” a bunei- credințe, a corectitudinii și a legalității. Există totuși un mic detaliu: legalitatea este una metafizică în lipsa dovezilor. Procedura nu cerea declarații, ci alte lucruri banale, precum: convocatoare, dovezi scrise și înregistrate, diverse înregistrări oficiale, etc.
Culmile absurdului se atingeau în momentul în care alte instituții cu rol de control ofereau un răspuns ca să nu se poată spune că nu și-au făcut datoria. Și, uite așa: directorului ajuns ca musca în poveste i s-au cerut din nou clarificări. O mascaradă perfectă a dialogului între complicități. Nu trebuie însă uitat un detaliu elementar al legislației: din momentul preluării unui scaun directorial se preiau și responsabilitățile pentru unele hârtii.
Cum ar putea însă bietul director numit din pixul ,,generalului roșu” să-și trădeze creatorul?
Și, uite așa: a ajuns și acest director paravan pentru ,,protejatul de lux” (fostul inspector școlar)!
Când mizeria iese la suprafață ,,generalul roșu” încearcă să dilueze vina și creează un comitet. Se mobilizează tot județul. Din fiecare unitate de învățământ trebuia să se prezinte câte un reprezentant să pună umărul, o complicitate de masă ca un aparat de făcut zgomot, un zgomot cu ,,iz de arhivă.”
Trebuie subliniat că fostul inspector școlar (G.I.T.) în rol de director protejat a fost un veritabil depozitar al complicităților: păzitorul mizeriilor din unele inspecții școlare, ,,maestrul falsurilor,” colecționarul de ștampile copiate, garantul amneziei arhivistice și sabotorul evaluărilor externe.
În loc de concluzii: fostul inspector școlar a ajuns și director cu concurs organizat de complici pentru un complice. Pe scurt: evaluat, examinat, felicitat de gașca unor foști colegi din același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
P. S. 1: Se așteaptă cu interes un ,,bal mascat” în care lupii îmbrăcați în haine de evaluatori vor alege care dintre ei vor păzi mai bine stâna în următorii patru ani.
P. S. 2: A început ,,pelerinajul” în capitală pentru a se reînnoi ,,jurăminte,” a se face ,,plecăciuni” la ,,Înalta Poartă.”
,,Gurile rele” spun și de unii care știu din luna mai că au făcut prea multe prostii pentru a mai primi ,,binecuvântarea.”
Maria Tudose