Într-o zonă de nord a țării, acolo unde se nasc ,,legendele educației originale” un director al unei unități de învățământ (G.I.T.) a constituit o formațiune de studiu cu o anumită componență intenționat, croită pe măsura viselor sale de ,,croitor de lux” cu ,,clienți speciali.” Dar, s-a și lăudat cu acest aspect, amenințând angajații că dacă află un anumit dascăl cel care îi va spune își va pierde serviciul. Democrație autentică – ,,made in Romania.” Un fel de stand- up educațional cu accente de mafie de provincie.
Nu ar fi reușit de unul singur acest lucru, fiind ajutat de ,,conciliul director” sau de alți angajați din diferite comisii. Alții au dat diverse declarații, reușind în acest mod, de fapt, să își păstreze poziția în instituție.
Cât despre codurile unor posturi ocupate de câțiva angajați, despre legislația privind numirea diriginților și repartiția beneficiarilor direcți în formațiuni de studiu paralele: basme de adormit naivii, poate chiar lecturi recomandate la ,,ore de literație,” dar în niciun caz reguli de urmat într-o instituție unde inspectorii școlari se pare că scriu rapoarte și note de control după cum le-a dictat muza sau după chef ori prietenii, ignorând realitatea și legislația.
Și, ca într-o telenovelă românească de succes, directorul, protagonistul a scăpat ,,basma curată,” fiind ,,miruit” cu o nouă funcție de conducere. Practic, un fel de Oscar pentru cel mai bun rol într-o comedie educațională absurdă.
Un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării știa că la acea unitate de învățământ neregulile erau la fel de constante ca impozitele- apăreau periodic, fără întârziere. Unii aveau parte de un ,,abonament premium” la actualizări: neregulile veneau la pachet cu un newsletter lunar. Și, ca de obicei, le-au tratat cu aceeași ,,pricepere” legendară: o hârtie birocratică, crezând că ,,merge și-așa.” Pentru unii problemele erau ca și prognoza meteo de noiembrie. Știau că o să plouă, dar nu își luau umbrelă.
Ministerul Educației și Cercetării, în ciuda faptului că a dat recomandări pe acea tematică în urma ultimului control trimis, s-a mulțumit să trimită ,,spre competenta soluționare” aceluiași Inspectorat Școlar Județean din nordul țării situația. Mingea a fost trimisă în groapa de nisip unde același Inspectorat Școlar Județean joacă bambilici de ani de zile. Sistemul funcționează impecabil: Ministerul Educației și Cercetării s-a spălat pe mâini repede, un Inspectorat Școlar Județean a reluat rolul clasic de spectator la telenovela neregulilor, iar în teritoriu se mima respectarea legislației.
Inspectoratul Școlar Județean din nordul țării a urmat cu sfințenie ,,rețeta casei:” rapoarte frumos ,,ștanțate” care nu reflectau realitatea. Ba chiar au folosit și ,,meniul alternativ:” control cu răspuns șablon – aceleași fraze copiate, puse la ,,microunde” și servite ca ,,act oficial.” Evident- fără vreo măsură concretă în vederea aducerii lucrurilor în legalitate. Despre sancționarea celor vinovați nici nu s-a pus problema. ,,Vina” e ca șampania de REVELION: se desface doar ca să facă puțină spumă, după care toată lumea bea liniștită din același pahar al indiferenței.
După ,,ungerea” unui director nou, un alt fost inspector școlar, care se lăuda chiar prin acel Inspectorat Școlar Județean din nordul țării că va scoate din învățământ un anumit dascăl, a înțeles că lucrurile sunt grave și, în ciuda faptului că a încercat niște manevre care nu au dus la rezultatul dorit, a părăsit funcția.
A venit rândul unui alt director care a fost blocat de cei care au contribuit la această mare neregulă, dar și la altele, cu scopul de a scăpa ,,basma curată” din povestea la care au pus umărul prin forme și formule diferite. Dar, au încercat să convingă atât părinții, cât și Inspectoratul Școlar Județean din nordul țării sau chiar Ministerul Educației și Cercetării că ar deține adevărul și că, de fapt, problema ar fi în altă parte. Necazul este că un singur om nu poate fi echivalat nici cu o comisie de înscriere, nici cu un ,,conciliu director” nici cu faptele realizate în serie în contradicție cu ce spuneau legile educației, metodologiile, regulamentele și procedurile specifice.
Nu bine a fost instalat cel de-al treilea director (V.F.) din același an școlar, că ,,spectacolul” a continuat fără pauză de aplauze. Noul ,,șef de promoție” se lăuda în unele medii că și-a luat ,,un angajament” nobil: să ducă mai departe ștafeta abuzurilor și hărțuirilor directe sau indirecte.
Scopul?
Simplu, ca o regulă de trei simplă: ori omul vizat se liniștește, ori cedează, ori renunță, ori pleacă.
Despre toate aceste aspecte a știut și un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, dar și Ministerul Educației și Cercetării.
Iar despre acest ,,festival al presiunilor” știau foarte bine un ,,mare regizor” de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării și cei de la Ministerul Educației și Cercetării, dar unii, se pare că au preferat să joace rolul indiferenței instituționale.
Directorul a demonstrat în timp o deosebită ,,creativitate managerială:” chemarea la ,,spovedanie” a câte unui angajat în birou, chiar dacă o categorie de personal a spus că dacă are ceva de comunicat să comunice tuturor din acea categorie; adică să practice transparența. Au urmat: declarațiile standard ale unor angajați ca într-un manual de birocrație, părinți cărora le-a cerut o declarație la minut cu un anumit conținut și se rezolva pe loc orice solicitare. Nu au lipsit nici tradiționalele condimente: amenințări pentru unii, favoruri pentru alții.
Martorii abuzurilor au privit spectacolul ani la rând, iar ,,ajutoarele” au primit recompense: libere la cerere, mese gratuite, părăsirea locului de muncă mai devreme, comisii care își externalizau activitatea pe bani publici, gradații de ,,merite,” copii selectați în formațiunile de studiu după diverse criterii, calificative strălucitoare, mușamalizări impecabile, posturi bine așezate, etc.Totul, într-o armonie perfectă, ca într-un manual de conducere autoritară cu iz de ,,telenovelă instituțională.”
Nici părinții nu au fost uitați din această ,,strategie strălucită:” unii au fost dezinformați cu eleganță, asupra altora s-au exercitat presiuni, altora li s-a servit marea ,,veste” că odraslele lor au fost selectate în formațiuni de studiu ,,speciale.” Evident, părinții flatați de asemenea onoare, s-au grăbit să răspândească gloria prin parc, pe la vecini, pe la rude, ca într-un ,,concurs local de bârfe cu diplome de merit.”
Conform legislației câteva formațiuni de studiu nu ar mai fi trebuit constituite deloc, nerespectându-se legislația emisă de ARACIP.
A trecut și Corpul de Control care într-un moment de inspirație a chemat aceiași inspectori școlari (despre ale căror rapoarte și note de constatare știau) să le redacteze procese verbale de la diverse întruniri. Erau persoanele potrivite care știau deja dinainte ce ,,constatări” urmează să scrie. Unul (F.N.) a reușit să impresioneze până și musafirii de la București, demonstrând cum poate redacta ce vrea, cât vrea și cum vrea din cele discutate. Altul (F.M.) a reușit performanța de a demonstra că nici măcar să copieze câteva idei de pe o hârtie nu e în stare. Practic, spectacolul a fost complet: corupție pentru unii, incompetență pentru alții- un adevărat ,,festival de talente.”
S-au invitat și câțiva părinți la unele întruniri cărora li s-a spus ce trebuie să spună dinainte ca la o piesă de teatru prost regizată. În culise, unii dascăli cu diverse probleme de acoperit aveau rolul de sufleori. Părinții fascinați au început apoi să povestească pe la serviciu, așa că metodele au devenit rapid de notorietate. Instigările erau atât de evidente încât unii și-au dat seama că au fost mințiți, manipulați sau folosiți.
Apoi exercițiul a continuat în aceeași manieră, dar prin metoda chestionarului. În realitate o parte din instigatori mâncau din porțiile copiilor, însă părinții lor nu știau.
Și după atâta ,,eficiență” – a trecut aproape jumătate de an și Corpul de Control încă nu a reușit să finalizeze un raport -probabil se perfecționează ,,șablonul.”
Ca ,,spectacolul” să fie complet a fost invitat și ministrul EDUCAȚIEI la o conferință, moment solemn de mare clasă, prilej numai bun ca unii inspectori școlari să- și ,,facă ordine în probleme” prin metoda clasică: dezinformarea. Și nu oricum, ci la cel mai înalt nivel: unde să arate mai bine ,,transparența și profesionalismul” dacă nu chiar în fața ministrului?
Ceea ce este curios este faptul că pentru un număr mai mare de copii decât cel prevăzut de Legea Învățământului Preuniversitar într-o formațiune de studiu în care existau și copii cu cerințe educaționale speciale nu a fost nicio problemă din punctul de vedere al unora, dar dintr-o dată pe parcursul aceluiași an școlar s-a constatat în urma unor legi actuale că pentru un număr mai mic de copii într-o formațiune de studiu situația este dramatică: se desființează clase sau grupe, rămân dascăli fără posturi și ca bonus, în unele locuri se ajunge chiar la desființarea unităților de învățământ.O demonstrație impecabilă de cum logica și coerența sunt facultative atunci când interesul dictează.
- EDUCAȚIA încotro?
- Ce vină au copiii?
După ce s-a bifat glorioasa etapă a ,,României educate,” se pregătește noul spectacol: cei care au girat și au întreținut ani la rând abuzuri, ilegalități și corupție se vor regăsi în frumoase funcții de conducere. Și, nu oricum, ci detașați strategic sub eticheta nobilă ,,în interesul învățământului” pusă chiar în mâinile celor care au închis ochii sau au participat direct la abuzuri. Așa arată de fapt ,,România onestă.” Aceiași deținători de funcții vor să fie aplaudați ca artizani ai ,,României oneste:” un decor strălucitor pentru aceeași piesă, unde vinovații devin premianții și unde singura ,,constantă este sacrificiul copiilor.”
Ironic, nu?
Singurul mecanism care funcționează impecabil este spectacolul ipocriziei. Restul – doar decor.
În loc de concluzii: legea opțională, neregula- obligatorie.
P.S. Raport amânat, ipocriții avansează.
Maria Tudose