În unitățile de învățământ preuniversitar directorii sunt cei care răspund de respectarea și aplicarea legislației. Și dacă nici directorii nu o cunosc, atunci în acele unități se pot întâmpla diverse lucruri.
Sub conducerea unui director cu ,,ANGAJAMENT” (V.F.) s-a ajuns să se scrie în tot felul de procese verbale formulări- șablon precum: ,,datorită problemelor destabilizatoare.” Există deja ,,scribalăi” care au formată deprinderea de a scrie anumite expresii fie se potrivesc contextului și tematicii, fie nu.
Nu sunt atât de importante regulile după care se conduce instituția, având în vedere că nu a fost invitat și personalul didactic auxiliar și administrativ (care ar fi avut drept de vot) nici la consiliul profesoral la care s-a dezbătut un proiect al unui regulament de organizare și funcționare a unei unități de învățământ.
Este tare supărat directorul că nu este ținut pe palme de tot personalul și atunci încearcă metode diferite pentru a le arăta cine este șeful: le spune angajaților că au sesizări ici, că au sesizări colo, că a trebuit să meargă la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, condus de un ,,general roșu” (P.M.C.) să acopere lucrurile, etc.
Când un director nu știe nici cum trebuie să arate un proiect de încadrare și în ce condiții se poate discuta și analiza într-un consiliu profesoral, atunci nu poate ține în frâu nicio asistentă medicală care pune la punct unii părinți prin diferite tehnici pentru probleme care nu țin de sectorul acesteia.
Când un regulament supus dezbaterii face referire la legi abrogate, inclusiv a EDUCAȚIEI, dar directorul consideră că acel document poate fi considerat model pentru alte unități de învățământ, atunci se poate vedea nivelul cunoștințelor legislative și manageriale ale acestuia. Nu trebuie trecute cu vederea nici numerotarea unor articole din acel regulament sau precizările despre unele comisii care încă nu au fost înființate la nivele județene sau naționale.
Informațiile de interes public sunt foarte importante pentru oricare unitate de învățământ. Când și cu ajutorul primit de la un informatician al aceluiași Inspectorat Școlar Județean din nordul țării (după spusele directorului) nu se văd nici butoanele pe un site pentru a ajunge la anumite informații, atunci până la a afla informațiile căutate este cale lungă. Lipsa transparenței înseamnă și CORUPȚIE. Dacă documentele importante nu sunt nici pe site și nici la avizier, dar apar aprobate, atunci lucrurile devin din ce în ce mai interesante.
Important este că se muncește, documentele sunt bifate că există, iar personalul care îi face jocurile directorului trebuie recompensat măcar cu o porție de mâncare din cea a copiilor plătită de părinții acestora. Pentru că unele ședințe se desfășoară în timpul activităților de predare- învățare- evaluare, trebuie recompensate cu o porție de mâncare și ajutoarele unor dăscălițe, evident – tot din cea a copiilor, plătită de părinții acestora.
Și lucrurile nu se opresc aici: unii angajați mai pofticioși după ce gustă puțin din mâncărică pentru a-și da cu părerea în fața șefului, apoi revin pentru încă o porție după plecarea șefului pentru a se asigura că au burta plină.
Iar pentru confortul personalului care servește masa, unii copii sunt terorizați cu un val de amenințări, care se aud până în cartier, dar directorul nu le aude (fiind de la ,,șefa de la calitate”), având de realizat un alt ,,ANGAJAMENT.”
Sunt comisii care pentru a putea să își înceapă activitatea au nevoie de regulamente și strategii. Atunci când nici directorul nu știe cine trebuie să realizeze aceste documente și care este rolul și conținutul acestora atunci se pare că și CALITATEA este ,,pe apa sâmbetei.” Și pentru ca ,,tacâmul să fie complet,” strategia propusă spre dezbaterea unui ,,conciliu” al dascălilor se baza tot pe o legislație abrogată: de la cea a EDUCAȚIEI, până la cea a aprobării unor standarde, pagini întregi erau identice cu cele din proiectul de dezvoltare instituțională, iar raportul de evaluare internă nu este și ,,basta.”
Dar, există încă o explicație: s-a pierdut accesul și pe platformă, pentru ca să se mai șteargă unele probleme, cum ar fi funcționarea unor formațiuni de studiu care nu au fost evaluate extern de ani de zile și care nu ar fi trebuit să mai poată funcționa dacă se respecta legislația.
Dar când tocmelile sunt mai importante pentru unii decât legile, începe ,,dansul CALITĂȚII.” Fiecare cu nivelul său.
Dacă nici consiliul profesoral nu are o tematică aprobată și adusă la cunoștința participanților, atunci nici conținutul deocheat a unui regulament sau a unei strategii nu prezintă foarte mare importanță pentru același director.
Când redactezi adresă după adresă cu numărul copiilor dintr-o formațiune de studiu și ajungi în regulament să dovedești că nu îl știi, atunci se pare că pentru unii este greu și să copieze două cifre.
Și toate acestea sub directa consiliere și monitorizare a mai multor inspectori școlari ai unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
Maria Tudose