La o unitate de învățământ din nordul țării, nu bine intră directorul (G.I.T.) pe ușă că apare primul informator, adică ,,persoana de sprijin” în unele demersuri realizate de către acest director cu premeditare. Are ,,normă” de turnat la director. Încă de la prima oră informatorul își vinde colegii de serviciu după bunul plac.
Acesta este un om cu sarcini peste tot date de director, evident oral. Este omul în care directorul are deplină încredere. Acesta și-a dezvoltat chiar o mini rețea: lucrează și în echipă. Unul provoacă, altul scrie și ceilalți stau de martori. Astfel de servicii nu rămân nerecompensate. Iar recompensele sunt diverse.
Unii, se pare că, nu au scăpat de vechile obiceiuri din alte vremuri apuse. Se pare că aceste aspecte le modelează încă prezentul.
- Dacă are timp de atâtea raportări o astfel de persoană, oare când se mai achită de sarcinile de serviciu?
Răspunsul este evident: fie nu le realizează, fie se plictisește și atunci ar trebui să i se delege și altele.
Maria Tudose