În cadrul școlilor, grădinițelor, liceelor și colegiilor din România există directori cu concurs și directori numiți prin detașare ,,în interesul învățământului.” Există printre acești directori și unii care nu prea cunosc legislația, dar se declară ,,curajoși.” Inevitabil se naște o ,,capodoperă de improvizație administrativă.” Vremurile devin ,,eroice:” nu mai contează legea, procedura, metodologia. Contează pentru unii (T.M.): ,,CURAJUL.” Cu certitudine se poate subînțelege că este vorba despre un ,,curaj” provenit dintr-un ,,pix colorat.” Și atunci se poate tipări de urgență un ,,manual al curajului fără lege,” care să respecte rețeta: ocolești regulile, faci totul după ureche și restul pot fi considerate de unii detalii nesemnificative.
Între timp apar niște documente magice: una se scrie în anunțul pentru un ,,conciliu profesoral,” alta în convocator, și altceva se consemnează în procesul verbal. Evident că și unele discuții au fost diferite față de cele consemnate: bonusul birocratic perfect!
Ședința de ,,conciliu profesoral” în versiunea regizorului: un lucru se spune, altul apare pe hârtie.
Metodologii, proceduri, termene?
- Lux de detaliu.
Și după ce află unii directori cum stă treaba cu evaluarea personalului se pare că legea rămâne opțională. Când ești detașat din ,,pixuri colorate” adevărata prioritate este să asculți comanda și să pari important. Restul se rezolvă la ,,conciliul director.”
,,Consilii de carton:” metodologia spune una, dar ,,connciliul director” zice alta. Important este să dai senzația că se lucrează, adică se acceptă tot ce a făcut o comisie de evaluare.
- Adevărul?
- Amănunt nesemnificativ.
,,Angajații Schrödinger:” se spune că un fost director nu vrea să predea, altul în funcție nu poate arăta că a preluat niște contracte de muncă sau alte documente importante. Angajații nu știu dacă mai figurează cu contract, dar tot merg la serviciu. Există și categoria angajaților care au acces în unele birouri cu nenumărate alte documente nepredate sau nepreluate, unde ,,rezolvă” treburi, adică funcționează după ,,legea” lor proprie ,,improvizată la minut.”
Rezultatul: o nouă instituție unde legea e relativă, logica e facultativă și contractele de muncă sunt ca fantomele. Directorul cu ,,conciliul director” a preluat activitatea unei comisii de evaluare. E suficient când nu cunoști metodologia de evaluare. Aceasta devine un simplu moft: ședințele se ,,contramandează” după principiul: ,,cine știe , știe, cine nu….să afle din zvonuri.” Iar ,,conciliul director” cu un aer solemn a preluat ideile comisiei care a manageriat documente, pe care, culmea, nu se știe cine le-a predat și cine le-a preluat.
Un alt rezultat: o ședință invizibilă, o metodologie decorativă și un HAOS împachetat în hârtii oficiale. Birocrație la nivel de artă absurdă.
În loc de concluzii: când nu se respectă legile țării, improvizația devine metodologie, iar HAOSUL- strategie oficială. Un lung lanț al slăbiciunilor, dar înfășurat frumos în ambalajul ,,CURAJULUI.”
Un adevărat spectacol de ,,comedie birocratică” în care aplauzele se transform în oftaturi, iar scena e ocupată de ,,eroii fără lege,” dar cu ,,pixuri colorate.”
Birocrație absurdă: documente nepreluate și ,,CURAJ” nemăsurat.
Maria Tudose