În ultima perioadă s-a discutat tot mai mult în mediile educaționale despre diverse variante de reorganizare a unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică impuse de criza fiscal- bugetară. Astfel, în unele situații se discută de divizare, în altele de fuziune, existând și varianta de desființare.
Există și situații în care, spre exemplu, într-o zonă de nord a țării, același Inspectorat Școlar Județean nu a aplicat aceeași formulă de lucru în fiecare municipiu. Astfel într-un municipiu dintr-o zonă de nord a țării o unitate de învățământ care nu avea autorizație de funcționare, chiar dacă avea un număr suficient de copii nu a rămas unitate de învățământ cu personalitate juridică, în timp ce în alt municipiu care este în zona de răspundere a aceluiași Inspectorat Școlar Județean aceeași rețetă nu s-a aplicat. Viceprimarul (unul dintre semnatarii) noii formule de organizare spunea că nu contează că unitatea de învățământ a cărui director (S.P.M.) trebuie să își păstreze funcția nu are autorizație. Și uite așa a apărut dubla măsură: la unii o unitate de învățământ fără autorizație a fost imediat ștearsă din hărți, la alții s-a abordat problema ca în fața unui elev sosit fără temă la școală- ,,Hai, treacă de la noi.”
Dar, ce să vezi, după ce problema a apărut în spațiul public, brusc au apărut și muncitorii de parcă autorizația se putea construi în regim de urgență: cu praful în aer și cu speranța ,,merge și așa până vine comisia.”
Lucrurile nu s-au oprit: directorul a început vănătoarea de ,,trădători:” cine a scos informația despre lucrări din unitatea de învățământ? În paralel, a trecut și la ,,diplomația locală,” adică discuții ,,deocheate” cu un alt director care se pare că ,,nu a avut ce lucra,” totul ca să se salveze un scaun de director, care se pare că este mai trainic decât fundația clădirii.
Se pare că cel mai savuros moment a fost când s-a aflat despre motivele pentru care directorul (unității de învățământ fără autorizație) trebuie păstrat în funcție de la un edil semnatar (care nu era plecat în concediu). În timp ce directorul era lăudat printr-un discurs bine ambalat, se pare că autorizația lipsea cu desăvârșire. E ca și cum ai lăuda un bucătar pentru ,,curățenia exemplară” a restaurantului, dar care are bucătăria închisă de către autorități.
,,Gurile rele” spun că omul din umbră ar fi ,,Iubi,” abonat la robinetul deschis pentru lucrările marca: ,,Iubi&co.” Practic, comunitatea din zonă învață o lecție de educație civică: ,,cum dragostea și betonul rezolvă orice problemă administrativă.”
Nici Inspectoratul Școlar Județean din nordul țării nu a rămas rece la aceste planuri, deoarece a solicitat unor directori să ducă documente dintr-o unitate de învățământ în alta în prima fază. Joaca cu ,,arhiva” pentru unii inspectori școlari din această zonă a țării este una care s-a mai exersat și cu alte ocazii și se pare că mai este de actualitate. Unele documente au un anumit regim, iar îndemnul de a le scoate dintr-o unitate și a le duce în alta are un alt iz, mai ales înaintea existenței unui act oficial de constituire a unei unități de învățământ care se pare că avea și denumirea pregătită. Și uite așa: unii aveau de realizat o notă de fundamentare, alții nu aveau niciun capăt de proces verbal.
Acesta nu este un caz singular în aceeași zonă a țării deoarece o altă unitate de învățământ trebuie salvată, chiar dacă, se spune că este într-un proces de ,,executare silită.” Și pentru a se realiza ,,salvarea” s-a divizat o unitate de învățământ a cărui director habar nu avea că va intra în această poveste. Când lucrurile s-au inflamat s-a ajuns până la promisiuni de funcții de conducere.
- Calitate sau interese?
- Interesul superior al copilului sau alte interese?
Există un Sistem Informatic Integrat al Învăţământului din România care spune câți copii are fiecare unitate de învățământ. Numai că de la planul de școlarizare până la îndeplinirea lui, uneori e cale lungă. Și se pare că acest sistem câteodată nu prea funcționeză, câteodată se mai blochează și unele unități de învățământ vor rămâne cu personalitate juridică indiferent că în această zonă de nord a țării există în bănci câți copii trebuie sau doar numai în sistem. Și atunci se așteaptă ,,faimoasa comisie” care la un moment dat va verifica și va constata, dar va fi prea târziu sau va încerca alte metode de lucru de-ale unor inspectori școlari deja foarte bine cunoscute în această zonă a țării.
Nici la alte unități de învățământ lucrurile nu stau mai bine: chiar dacă una dintre ele avea un număr suficient de beneficiari, era nevoie de o schimbare. Cu cât se amestecă mai mult borcanele, cu atât e nevoie de un alt gen de management.
Și ca să nu fie povestea incompletă, ,,gurile rele” mai șușotesc ceva: o dată cu o nouă unitate de învățământ apărută ar trebui să reapară un alt director (F.M.S.). Oficial, e semn de grijă pentru elevi. Neoficial, pare doar un nou capitol din ,,minuta” unei administrații locale:,,cum să păstrezi unități de învățământ fără autorizație, dar cu directori reciclați și constructori fideli.”
Când unii directori au aflat de noile unități de învățământ constituite, răspunsul unora de pe la sindicate a fost demn de o piesă de teatru: ,,Legea permite să facă ce vor.” Exact ca atunci când profesorii le spun elevilor: ,,Scrieți ce vreți, că oricum notele sunt trecute.” În timp ce Inspectoratul Școlar avea listele cu noile unități de învățământ deja pregătite, cu denumirile frumos ticluite, singurul suspans era cine citește primul pliantul cu noile titulaturi. Se pare că și un sindicat a dat girul pentru unele ,,comasări” ca un arbitru care fluieră la finalul unui meci.
În loc de concluzii: nu se mai ține cont de circumscripții, autorizații sau numărul de copii/ elevi. În unele locuri, singurele materii obligatorii sunt interesele de partid și ambițiile personale. Restul ….opționale. Sindicatul dă girul, Inspectoratul Școlar Județean are lista, școala rămâne fără autorizație, dar cu ,,dedicație.”
Maria Tudose