În orice unitate de învățământ preuniversitar comisiile constituite își desfășoară activitatea conform legislației, iar directorul este garantul respectării legii.
După ce un director a unei unități de învățâmânt dintr-o zonă de nord a țării (V.F.) a semnat cu o mână o procedură elaborată de o comisie de evaluare a calității privind niște chestionare, s-a declarat ulterior străin de acțiunile și distribuirea chestionarelor acestei comisii. Numai că tot directorul care este și președintele unui ,,conciliu” de dascăli a semnat și convocatorul unei ședințe care avea pe ordinea de zi analiza chestionarelor cu pricina. Cu alte cuvinte, deși este implicat peste tot, nu se dorește responsabil nicăieri, ajungând ca după nenumărate mușamalizări ale activității acestei ,,comiții,” să aprobe procedura și în ,,conciliul director,” ulterior distribuirii chestionarelor. Pe scurt: prima dată sunt instigați beneficiarii indirecți, apoi se difuzează chestionarele și la final de aprobă procedura în baza căreia s-au elaborat acestea. Totul perfect și ,,regulamentar” în viziunea unor inspectori școlari ,,monitori” de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Unde ar trebui căutată calitatea?
Raportul de autoevaluare internă lipsește cu desăvârșire. Cerere de evaluare externă a unor formațiuni de studiu s-a uitat a se trimite de ani de zile, chiar dacă a fost și o recomandare scrisă printr-un raport de inspecție școlară generală. Când nici comisia de evaluare nu vede, nici directorul nu vrea să vadă, se pare că nimeni nu răspunde.
Furnizarea unor informații din partea unor ,,inspectori monitori” este cu scopul de a mima o activitate, nicidecum de a finaliza o acțiune sau de a ,,trage pe cineva de mânecă.” Cu alte cuvinte trăiască ,,alianța pasivității” formată din director, o ,,comiție” de evaluare a calității și inspectori școlari!
S-a ajuns în situația în care un director (V.F.), care se consideră inocent pe tematica calității prin declarațiile și dosarele asumate, să creadă că un regulament se poate citi invers: prima dată comisia calității își face planul și ulterior i se aprobă atribuțiile ca un ,,gest decorativ” al unui ,,conciliu director.” Altfel spus, comisia se întrunește, își începe activitatea, elaborează chestionare, apoi i se aprobă ,,de formă” atribuțiile.
Răspunzând de calitate, comisia ,,a luat taurul de coarne” și a reușit să -și încropească singură și regulament și strategie, în timp ce ,,conciliul director” care ar fi trebuit să le realizeze ,,privea liniștit din decor.”
Directorul s-a complăcut la a aproba cu seninătate ca un veritabil spectator la un ,,spectacol democratic improvizat.”
Nu trebuie ignorat modul de mușamalizare sub bagheta unor ,,sufleori” de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării: după ce ,,conciliul director” a aprobat atribuțiile, regulamentele și strategiile pentru această comisie, au apărut și aceste documente, doar că unele au primit număr de înregistrare la mai bine de o lună de la aprobare și s-au prezentat într-un alt ,,conciliu” ca fiind rodul muncii coordonatorului de ,,comiție.”
Văzând că nu o poate scoate la capăt cu documentele, cu respectarea legislației, directorul a reușit să convingă ,,conciliul director” să achiziționeze documente pe bani din bugetul instituției. Astfel, directorul poate respira ușurat și scapă și ,,conciliul director” și ,,comiția” de griji și responsabilități. Legea poate aștepta, facturica, se pare că nu.
Revenind la chestionare, trebuie subliniat că procedura de elaborare și difuzare a acestora se baza pe o metodologie de colectare a feedback-ului de la elevi. Când a aprobat-o directorul nu știa că este făcută ,,pe genunchi.” Sigur pe integritatea sa directorul a aprobat-o cu mândrie deoarece se baza și pe niște regulamente pe care unitatea de învățământ nu le avea la data emiterii acesteia.
Nu se poate trece ușor cu vederea nici contextul legislativ invocat în cuprinsul strategiei realizată de coordonatorul ,,comiției” care răspunde de calitate: legea EDUCAȚIEI și standardele invocate erau abrogate. Dar, nu-i nimic, important este că ,,directorul vigilent” a pus-o pe ordinea de zi a unui ,,conciliu.” Se pare că atunci când forma bate fondul unii au vrut să iasă ,,curați.” Nu contează că legea era moartă, hârtia era vie și ar fi trebuit și aprobată cu entuziasm de ,,ridicătorii de două degete” la comandă.
Raportul comisiei lipsea la inventar, planul de îmbunătățire- de asemenea, vizita de evaluare externă nu a mai fost programată. Doar chestionarul s-a difuzat, apoi s-a analizat. Chestionarul s-a realizat pe baza unei ,,analize de nevoi.” Anliza era fără autori și nevoile fără conținut, doar chestionarul salva pe cine trebuia. Unii aveau nevoie urgentă să iasă basma curată. Și au crezut că au reușit, mai ales că au fost și sprijiniți.
Sprijinul nu a lipsit nici de la un ,,inspector monitor” (N.F.), care nici la o întâlnire cu musafiri din capitală nu s-a putut abține și ,,și-a dat arama pe față” ca aliat al directorului. Cu o ,,amnezie” perfect calculată a ,,uitat” să menționeze câteva subiecte ,,fierbinți” într-un proces verbal. Când sunt trecute sub tăcere aspecte care ar trebui investigate, complicitatea devine ,,strategie.”
În loc de concluzii: abia unsă cu decizie, ,,comiția” ce răspunde de calitate a dat notă și directorului și ,,conciliului director:” a corectat fără ezitare procedura emisă de ,,conciliu.”
Radiografia calității fabricate: comisiile își fac regulile, directorul aprobă tot, legea devine opțională.
Integritatea fără responsabilitate?
Maria Tudose