Managementul calității se poate observa în toate domeniile de activitate ale unei unități de învățământ. Când copilul este o prioritate, atunci toate serviciile oferite de o unitate de învățământ trebuie să aibă în centru copilul, fie că este vorba de educație, îngrijire, igienă, hrană, etc.
Calitatea vieții este dată și de calitatea sau cantitatea hranei primite zilnic de un copil. Pentru a putea respecta niște norme privind nevoile calorice și nutriționale ale copiilor, atunci se impune și existența unui rețetar. Lipsa acestuia are efecte nenumărate. Se poate ajunge la situația ca un subaltern (B.M.) cu acordul unui director dintr-o zonă de nord a țării (V.F.) să ofere pentru o porție dintr-un meniu de la masa de prânz la 30 de copii 3 pulpe, altă dată la un număr pe jumătate de copii – un pui întreg, comparativ cu 3 pui la 150 de copii.
Când se creează o ofertă specială doar pentru unii beneficiari, atunci este foarte important ca acei beneficiari să fie răsplătiți măcar culinar doar cu alimente din bănuții lor. Dacă unii mănâncă, iar pentru plata hranei lor contribuie toți, nu doar cei selectați, atunci este vorba de niște favoruri oferite tot cu îngăduința unui director (V.F.). Este ca și cum ai merge la magazin și ai cumpăra produse a căror valoare este dublă față de banii pe care îi oferi casierului și acestea ar fi achitate apoi de ceilalți clienți, fără ca angajatul magazinului, care a orchestrat acest scenariu, să îi informeze. Cu alte cuvinte, unii cu beneficiile sau cu burta plină și alții cu plata, evident fără a fi informați despre aceste aspecte. Probabil că cei care practică astfel de lucruri cred că dacă merg la restaurant pot plăti cât vor, iar diferența o achită următorii clienți care vor sta la aceeași masă, însă fără a li se spune acest lucru. Și în acest mod: unii vor fi cu burta plină, iar alții cu buzunarul gol.
Se ajunge la astfel de situații deoarece unii angajați din niște instituții ale statului cred că pot face ce vor, culmea și pe banii unor părinți, deoarece nu le –a cerut nimeni socoteală, nu practică transparența și se bazează pe unii care mai ajung în controale realizate după o ,,rețetă” foarte răspândită în zona de nord a țării.
Se impunea și joaca mangerială de-a favorurile deoarece la un moment dat niște formațiuni de studiu s-au constituit după bunul plac al unora, apoi niște beneficiari indirecți au răspuns la unele comenzi. A ajuns și etapa de ,,mulțumire.” Și fiecare din echipă face ce dorește pentru că i se permite, pentru că se poate, pentru că au experință în diferite practici ,,deocheate.” Sarcinile sunt împărțite: unii fac voluntariat, alții sunt în timpul serviciului și fac ce sunt obișnuiți, alții coordonează, alții consiliază, monitorizează și aprobă.
În loc de concluzii: favoritismul și jocul pe banii altora face parte din marele joc managerial al unor directori protejați și susținuți.
Maria Tudose