Funcțiile de director ale unităților de învățământ preuniversitar care nu sunt ocupate prin concurs se ocupă prin detașare în interesul învățământului. Un director al unei unități de învățământ preuniversitar are obligația legală de subordonare față de forul superior, respectiv INSPECTORATUL ȘCOLAR și trebuie să execute dispozițiile sau solicitările acestuia dacă sunt legale. Orice solicitare scrisă din partea unui for superior care respectă cadrul legal este obligatorie pentru director, fie că este cu concurs, fie că este detașat în interesul învățământului în funcția deținută. Refuzul de a o pune în aplicare poate fi în același timp și un act de indisciplină și o abatere disciplinară, directorul demonstrând și că are alte interese decât cele pentru care este numit sau detașat în funcție.
Când un director detașat în interesul învățământului (V.F.) își permite să procedeze conform ,,lecțiilor” învățate de la un predecesor în același fotoliu managerial (G.I.T.), atunci înseamnă că își permite să se joace cu niște atribuții, cu prevederile CODULUI MUNCII și ale altor coduri care se pot aplica în anumite situații.
Orice director al unei unități de învățământ are obligația de a informa corect și complet personalul unității, asigurând egalitatea de șanse și demonstrând sprijinul cadrelor didactice la activități profesionale, formări sau proiecte educaționale. Personalul didactic are niște drepturi profesionale și materiale, care trebuie respectate, în primul rând de director. Un director este și un model în fața tuturor angajaților din mai multe puncte de vedere: profesional, etic sau moral, comportamental, etc.
Când un director ascunde informații privind înscrierea la activitatea unor comisii naționale, îngrădind oportunitățile unor dascăli de participare la astfel de activități și de a obține și venituri suplimentare reglementate legal, atunci lucrurile sunt destul de interesante din mai multe puncte de vedere pentru acel director.
Pentru încălcarea atribuțiilor manageriale orice director poate fi tras la răspundere dacă și inspectorii școlari sunt preocupați de respectarea legislației și vor să demonstreze corectitudine și nu complicitate sau imparțialitate. Conform CODULUI MUNCII salariații au dreptul la informare cu privire la oportunitățile profesionale și financiare. Când un director nu oferă niște informații pentru care a primit adresă scrisă de la forul superior se poate considera că directorul face discriminare sau îngrădește accesul la dezvoltare profesională a unor cadrelor didactice.
Atunci când este vorba de activitățile de evaluator pentru examene și concursuri naționale pentru care un director (care face ce dorește într-o unitate de învățământ ca și cum ar fi pe moșia personală) nu informează personalul didactic (timp de câteva zile) care are competențe dovedite prin documente, atunci se poate spune că fapta se face cu intenție, că aduce prejudicii materiale (pierderea unor sume de bani) și că încalcă niște drepturi legale ale subordonaților.
Astfel de practici ale unui director depășesc pe de o parte partea banală administrativă, având alte conotații clare, care duc spre abuz de autoritate, discriminare și încălcarea principiului egalității de șanse în muncă.
Și dacă practicile ajung să fie susținute, încurajate sau trecute cu vederea de unii superiori ai directorilor cu astfel de preocupări, atunci este vorba de ,,muncă în echipă” sau poate chiar de dorința de a ascunde unele aspecte care se întâmplă la diferite activități chiar și naționale.
Maria Tudose