Într-o zonă de nord a țării patru inspectori școlari și un jurist de la un Inspectorat Școlar Județean monitorizează activitatea unui director (V.F.) și a câtorva cadre didactice.
După o ședință de ,,conciliu” începută cu întârziere (trebuiau așteptate unele ,,sus- țiitoare”) se impune de urgență o nouă ,,ERATĂ.” Dintr-o așa- numită ,,eroare de redactare” într- o hotărâre a unui alt ,,conciliu director” a fost aprobat un regulament în aceeași zi în care s-a aprobat și o ,,comiție,” care l-ar fi întocmit.
Se pare că nici inspectorii școlari și nici consilierul juridic nu au avut timp nici de consiliere, nici de monitorizare din moment ce nici unul din cele două regulamente propuse spre dezbatere nu au putut fi avizate. Sau ar mai putea fi o explicație: acesta a fost nivelul consilierii realizate.
Nici procedura propusă de ,,generalul roșu” (P.M.C.) și nici regula de ,,2 minute” propusă de director, ,,prietenul generalului roșu” nu au avut succes în avizarea ambelor regulamente.
Poate dacă măcar un inspector școlar ar fi venit în ajutorul directorului, lucrurile ar fi stat altfel. Numai că nici această schemă nu a ieșit de această dată.
Proiectul unui regulament ar fi trebuit elaborat de un colectiv de lucru coordonat de un dascăl, membru în ,,conciliul director.” Nici directorul, nici dascălul- coordonator al colectivului de lucru nu au știut care prevederi sunt specifice unui regulament și care altuia. Procedurile obligatorii erau de negăsit, prevederile din Legea Învățământului Preuniversitar lipseau cu desăvârșire iar Codul Muncii este pentru pasionați, directorul având alte preocupări decât cele de cunoaștere legislativă. S-au remarcat și diverse pasaje expirate dintr-un regulament din anul școlar precedent. Și- exemplele pot continua că există: fără număr.
Nu trebuie trecut din vedere că unii nominalizați într-o decizie fără atribuții au ,,abonament” la învoiri sau ,,scutiri” de la unele ,,concilii.”
Atribuțiile acestui ,,conciliu,” chiar dacă au fost aprobate într-un ,,conciliu director”, nu s-au adus la cunoștința celor menționați în decizie. Astfel s-a ajuns la tot felul de situații în timpul ședinței de ,,conciliu:”
- Unii angajați își confundă partenerii de viață cu șeful, ajungând să își spună pe nume într-un cadru oficial. Poate faptul că cei doi au același nume a generat confuzia. Este posibil și ca unii angajați să aibă dreptate când vorbesc de ,,prietena directorului.”
- Un alt fost director din acest an școlar a fost făcut ,,nemernic” de un dascăl când a aflat ce a făcut.
- Directorul (V.F) a rămas recent fără ,,un fir” – cel de net – în plină ,,eră a digitalizării.”
- A ajuns să fie menținut responsabilul comisiei de curriculum un dascăl care nu și-a putut redacta nici propria planificare săptămânală la timp un an școlar întreg (G.A.R.).
Exemplele ar putea continua. Important este că ,,antrenamentul” directorului a fost încurajat de unele ,,sus- țiitoare” prin tehnici sau formule diferite:
- tactica învățată de la un alt fost director (G.I.T.);
- îndemnul la finalizarea ședinței;
- părăsirea ședinței prin argumentarea că unele subiecte nu ar face obiectul de discuție pentru toți participanții, etc.
Urarea de final a fost: ,, ,,Rezistă FL—-E !”
Este bine de știut că această urare a fost a celei numită în cadrul instituției ,,prietena directorului,” care se ,,antrenează” la rândul său pentru un viitor concurs de ,,merite” în diferite ,,comisii și comiții.”
Și erorile de redactare a unor documente care trebuie publicate pe site și le asumă această ,,prietena a directorului.”
Poate pentru îndreptarea unor ,,erori” a fost vorba și la finalizarea unei ședințe de ,,conciliu” când a fost singura care a rămas în instituție – evident alături de ,,directorul antrenat.”
Lipsa ,,internetului” nu poate fi o scuză decât puerilă pentru directorul ,,sus- ținut,” cu scopul de a acoperi unele gafe, un anumit ritm și niște termene de care nu s-a putut ține.
Maria Tudose