Într-o zonă de nord a țării, un director de unitate de învățământ (V.F.), prieten bun cu ,,generalul roșu” (P.M.C.) de la un Inspectorat Școlar Județean în loc să rezolve nenumăratele probleme ale unității de învățământ are alte preocupări.
Este foarte deranjat că se știe că este prieten cu ,,generalul roșu.”
Nu îi pasă că se mănâncă în continuare de către angajați din mâncare copiilor plătită de părinți. O parte dintre angajați sunt așa de flămânzi că vin de acasă mai devreme pentru o porție de mâncare.
Nu contează că sunt diverse probleme. Important este să nu se afle acestea.
Iar pentru a preveni divulgarea unor nereguli din interiorul unității de învățământ directorul nu se dă înapoi nici de la tehnicile folosite de un alt fost director (G.I.T.): intimidează și amenință unii angajați.
Este primul director servit cu cafea de un subaltern care are grijă să îi șoptească vrute și nevrute, doar pentru a-l atrage într-o capcană de care toți angajații știu.
Faptul că fructele servite copiilor la ora 10.30 au un gramaj diferit decât cele duse acasă (pentru a fi văzute de părinți) după amiaza pentru director nu are nicio relevanță.
,,Fetele mele” așa cum erau etichetate de către un fost director au căzut de ,,pe scenă.” Având informații de la așa-zisa lor șefă, această categorie de personal nu mai este prea băgată în seamă de director.
Directorul aude doar ce îi spun unii angajați. Nu se dă înapoi nici de la minciuni. Se laudă că a fost în control pe anumite sectoare, dar se pare că ori a ajuns acolo doar cu gândul, ori deja nu mai știe ce face.
Și la o lună de la instalarea pe scaunul managerial, directorul ,,norocos” a ajuns la șoapte cu unul dintre foștii directori ai unității de învățământ (P.C.).
Intrigile și jocurile de culise sunt preferate și de acest director, confirmându-se prietenia cu ,,generalul roșu.”
Maria Tudose