În cadrul unui control la comandă, conform unui proces verbal asumat și citit cu voce tare, până la urmă, într-un interval orar ar trebui ca să se realizeze și niște analize. Noroc că hârtia suportă multe în zilele noastre!
Una se scrie și alta se reușește. Când unii ar trebui să fie la analiză, sunt luați de martori din sală în sală.
Martor la un chestionar sau chestionar cu martor?
Martorul declarat nu este nimeni altul decât acel angajat care se bătea cu pumnul în piept că nu scrie ceea ce dictează directorul și alții semnează de martori.
Când același angajat se laudă că merge la analiză, nimerește într-un birou administrativ. Unii angajați se pot plictisi pe o rețea de socializare în timp ce alții din echipa de control stau lejeri la o șuetă, uitând că nu cu puțin timp înainte au spus că discuția respectivă avusese loc înainte.
E bine când se încearcă a se pune țara la cale și nu mai corespund minciunile. Fiecare încearcă să mintă, neștiind ce, de ce și cum a mințit cel dinainte și mai ales cu ce scop. Și toate acestea când se discută de copii. Și nu orice fel de copii.
Toate ca toate, dar să nu afle Ministerul!
Totul se continuă sub un puhoi de vorbe dulci și mieroase, ascuns sub un frumos salut de verificare.
Zâmbetul pe buze nu înlocuiește corectitudinea. Vorbele frumoase nu stau în locul competențelor. Cuvintele mieroase nu înlocuiesc profesionalismul și obiectivitatea.
Singura zi când se aude pe hol la o anumită oră râsul isteric al celor care la acea oră sunt de obicei ,,cu tașca -n spate” în cartier este ziua în care cei de la misiunea de control doar trec să salute dascălii.
Curios cum unii știu când să râdă în cartier și în care zi să râdă la salutul prietenos de seară al echipei de control!
Râsul ca râsul, dar banii sunt importanți! Când ești plătit 10 ore pe zi și părinții trebuie să vină la o anumită oră după copii ca să poți să râzi acasă, înseamnă că ți se permite.
Când cu o zi înainte de sosirea unui control la comandă se schimbă programul de servire a mesei beneficiarilor, înseamnă că ori înainte de control nu a fost în regulă programul, ori s-a schimbat tocmai pentru control.
Când se intră în sala de mese la întruniri de tot felul cu papucii de afară, scuza celor care fac control este că nu au primit cipici.
Sau ar fi trebuit să îi aducă de acasă?
Când copiii pleacă acasă de pe terase, lipa- lipa cu papucii de exterior prin sălile unde ar trebui să circule cu o anumită categorie de încălțăminte, echipa de control se rezumă la simple afirmații: ,,Am observat și noi unele lucruri!”
Când fostul coleg de la un Inspectorat Școlar din nordul țării, actual director (G.I.T.) reînscăunat se laudă că a zugrăvit toate spațiile educaționale în ultimul an, se poate constata după uzura unor planșe și lipiturile învechite de pe pereți ușor contrariul, dacă echipa are ochi și pentru așa ceva.
Când ai bluza apretată și dulapul ca la bunica-n cămară, este fără echivoc vorba despre profesionalism din punct de vedere al directorului.
Când un dascăl nu își face la timp nici planificarea sau când una scrie și alta face, se numește, cu siguranță, o problemă de comunicare din ambele puncte de vedere: și al directorului și a echipei de control.
Cine trebuie să îi comunice atribuțiile sau să verifice dacă și le îndeplinește?
Când unui domn din echipa de control i se dă un răspuns, se crede comparat chiar cu cel ce i-a semnat ordinul de serviciu și își exprimă nemulțumirea pe față.
Dar, și când echipa galbenă este în teritoriu, cea roșie stă ciorchine în jurul generalului pregătită de campanie.
Când copiii se bucură de drepturile curriculare, în loc de statul frumos pe scăunel până la o anumită oră, pentru unii deținători de funcții reprezintă un etalon.
Când unii subordonați cu atribuții în halat se plimbă cu halatu-n vânt sub nasul echipei de control, înseamnă că își permit, oferindu-se chiar să dea o mână de ajutor, dacă pot.
Când directorul este preocupat de curățenie doar într-o anumită zi și într-o anumită sală și la o anumită oră, dar în rest lucrurile sunt la cealaltă extremă, înseamnă că unii subordonați tot în halat, dar de altă culoare, cu misiune clară dată de director, mai pot redacta o hârtie tot dictată de director. Totul sub egida: ,,Împreună suntem puternice!”
Când unii angajați trebuie să părăsească un birou pentru ca alții să își poată face numărul împreună cu cei din echipa de control, înseamnă că lucrurile sunt clare.
Când se confundă spațiul unei unități de educație cu cel al unui lăcaș de cult, atunci, probabil că unii se pregătesc de altceva.
Bine că este cine să mai aducă niște tămâie!
Când regulile pentru copii sunt suspendate, când uzura unor etichete este vizibilă și nu vrei să renunți la vechituri, primești câte o ,,steluță.”
Când părinții nu au acces în spațiul educațional decât când semnează directorul, chiar dacă în alte spații similare lucrurile stau altfel, cu siguranță nu sunt lucruri care trebuie văzute sau știute de către aceștia.
Când din peste 200 de beneficiari răspund cam jumătate la niște întrebări de care au știut doar unii, totul ține de calitate.
Când anumite spectacole sunt amânate deoarece este control, înseamnă că în absența acestuia s-au realizat conform tuturor prevederilor manageriale.
Când despre activitatea unor comisii știe doar directorul se numește eficiență managerială.
Când registrul altei comisii stă în biroul directorului și directorul nu dorește să îl ofere pentru ca acea comisie să își desfășoare activitatea, atunci directorul are un interes.
Când nu se mai organizează activități demonstrative deloc de când directorul de o altă specializare își asumă toată activitatea singur, cadrele didactice sunt de nota zece. Și atunci se pot aduna mere cu pisici, ca să iasă castraveți. Important este ce consideră directorul.
Când toate ,,comițiile și comisiile” audiate, interogate sau ,,alintate” de echipa de control sunt în biroul directorului sub stricta și atenta sa supraveghere înseamnă că cineva a scăpat lucrurile de sub control și acesta este realizat de cel care trage sforile și în instituția care a trimis echipa de control și în unitatea controlată.
Când un fost inspector, actual director își permite să facă ce vrea și ce face de obicei, fără ca cei cu misiune de control să spună nimic, înseamnă că toate acestea se întâmplă sub eticheta România EDUCATĂ.
Maria Tudose