În fiecare an școlar se stabilește un plan de școlarizare pentru anul școlar următor de către fiecare grădiniță, școală, liceu sau colegiu. Acesta trebuie să parcurgă anumite etape care se realizează la nivelul unităților de învățământ, apoi ajunge la INSPECTORATELE ȘCOLARE JUDEȚENE și în final la MINISTERUL EDUCAȚIEI. Toți cei implicați în avizarea planurilor de școlarizare trebuie să respecte niște criterii. Acestea sunt: criteriul legislativ, criteriul economic, criteriul demografic, criteriul geografic, criteriul socioeconomic, criteriul relevanței.

Din nefericire, într-o zonă de nord a țării lucrurile nu se întâmplă cum spun legile, metodologiile și regulamentele EDUCAȚIEI. Și astfel apar clase sau grupe care nu respectă numărul de copii prevăzuți în legile specifice sau apar clase și grupe înființate în anumite momente ale anului școlar, cu dedicație pentru ca posturile respective să fie ocupate în anumite etape de mobilitate.

Apoi, ceea ce apare în platformele informatice este una, ceea ce este în sălile de clasă sau de grupe este alta, atât în privința numărului de copii, cât și a vârstei acestora.

Iar când unor directori cu concurs (S.P.M.) li se atrage atenția  că nu a avut loc o ședință de consiliu profesoral, că nu este respectată legislația, că numărul copiilor depășește prevederile date prin legislație, nu întârzie să apară și reacțiile directorilor. Din nefericire, se spune că în zona de nord a țării există foarte mulți directori care au astfel de manifestări. Și fiecare dintre ei se scuză spunând: și ceilalți fac la fel.

Unii dintre acești directori motivează: ,,trebuie să înscriem atâția copii ca să avem frecvență” sau ,,ca să ne ajungă banii de salarii.”  

O ședință de consiliu profesoral este anunțată din timp. Pentru derularea acesteia se realizează un convocator. O ședință de consiliu profesoral nu se rezumă la o frază scrisă pe un grup de comunicare. Și organizarea unei ședințe de consiliu profesoral nu se rezumă la un anunț pus la o anumită oră că în aceeași zi este organizată și ședința.

Dacă astfel de evenimente se întâmplă în unele unități de învățământ din zona de nord a țării, atunci directorii respectivi nu cunosc și nu respectă legislația.

Când un director (și nu este doar un caz în această zonă nordică a țării) dorește să pună la punct un angajat, care îi cere să respecte legislația, îi afișează pe grupuri de comunicare sau socializare sesizările.

Când un director dorește să arate cine este șeful, cheamă angajatul care îi cere respectarea cadrului legal în birou pentru ,,a-i regla ceasul” singur sau împreună cu unele ,,ajutoare.”

Când un director dorește să facă ce dorește într-o unitate de învățământ din această zonă a țării manipulează și dezinformează un întreg consiliu de administrație.

Dacă există mai mulți directori care au astfel de practici într-o zonă nordică a țării, se poate concluziona:

  • Au participat la aceleași cursuri de formare.
  • Există anumiți ,,formatori” care îi învață aceste tehnici.
  • Li se permite.
  • Au fost selectați după același profil pentru a ocupa aceste funcții.

Și, totuși, astfel de oameni conduc instituții în care se face EDUCAȚIE și răspund de aplicarea legislației. Dar, aceștia sunt și consiliați sau îndrumați, apoi monitorizați, controlați și evaluați de cei din INSPECTORATELE ȘCOLARE JUDEȚENE.

Iar rezultatele sunt evidente.

Maria Tudose

Leave a Comment

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *