Într-o zonă de nord a țării s-a demonstrat că lucrurile pot funcționa și ,,după ureche” atâta timp cât legislația nu a fost respectată la nivelul unor unități de învățământ.
Chiar dacă legea calității prevede ca anumite unități de învățământ să funcționeze după niște standarde, se pare că acestea au fost ignorate.
Ce noroc pe unii directori, foști inspectori școlari la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării (V.M.C.)!
- Standarde?
Ce glumă bună!
Unii deținători de funcții se cred inovatori: au inventat teleportarea calității, de parcă calitatea educației s-a mutat o dată cu dulapul cu planșe și creioane colorate.
- Cum să se împiedice un fost inspector școlar în niște ,,standarde banale” și o lege a calității când este cine să își exprime un punct de vedere pentru el?
Numai că printr-un punct de vedere asumat de un ,,general roșu” (P.M.C.) se dezinforma chiar și forul superior de la capitală.
Unele măsuri privind obținerea autorizațiilor de funcționare începând cu anul școlar care aproape se termină se pare că erau ,,demarate” înainte de a începe. Doar că unitatea de învățământ funcționa deja de aproape un an de zile la data asumării punctului de vedere. Și se termină anul școlar și prin registrele publice nu apare acea unitate de învățământ care ar fi trebuit să bifeze o vizită externă conform procedurilor ,,demarate,” dacă, evident, semnatarul punctului de vedere nu dezinforma.
Același semnatar își asumă că un ,,conciliu local” ar fi emis o hotărâre în februarie 2024 care avea legătură cu denumirea și rețeaua școlară. Dacă era suficientă acea hotărâre, nu mai trebuia să revină același ,,conciliu” cu altă hotărâre în august 2024, care să o modifice prin cea din februarie.
Magia promisiunilor ,,generalului roșu:” începe evaluarea, dar nu se mai termină într-un an. Trece un modul, două, trei, trec toate, aproape se termină anul și evaluarea tot ,,demarată” rămâne.
Și cum, după logica unor deținători de funcții incompetența unora trebuie răsplătită – nicidecum sancționată, ,,gurile rele” spun că aceluiași director (fost inspector școlar) i s-ar mai fi oferit o altă unitate de învățământ, care, la rândul ei, are mai bine de jumătate din formațiunile de studiu neevaluate extern de ani de zile: un ,,premiu” de consolare pentru ,,serviciile aduse sistemului.”
De la eșec la promovare la unii este doar un drum pavat cu complicități, hotărâri modificate, dosare uitate, proceduri demarate, puncte de vedere, etc.
Se pare că ,,operațiunea fuziunea” este imposibilă. Pe de o parte, un cuib care zumzăie în fața fiecărei schimbări neagreate dă lecții ,,generalului roșu,” avut la mână prin câteva manevre ,,educaționale.” Pe de altă parte, și fostul inspector școlar se dă pretențios și ar fi ridicat din sprâncene la ideea propusă. Probabil are ,,standarde.” Nu pentru educație, ci pentru partenerii de fuziune.
Doar că EDUCAȚIA nu rămâne suspendată. Soluții s-au găsit. S-au întrunit vreo trei ore online directorii cu câțiva mai mari la o poveste la care se pare că se știa câte unități cu personalitate juridică vor dispărea din noul an școlar. Unii au scris memorii, alții au găsit o nouă strategie: copiii cu anumite cerințe.
Umblă vorba-n târg că ar fi la mare căutare dosarele unor copii, că sunt încurajați beneficiarii indirecți să întocmească dosare pentru a se păstra unități de învățământ și evident, posturi călduțe de directori. Cică ar fi supraofertă: trei în loc de unul. Doar ca unii directori să își păstreze poziția în ,,regatul fără standarde.” Și astfel în loc ca unele unități de învățământ să fie aduse la nivelul unor standarde, au ajuns standardele la pământ. Cine are ,,amintiri grele în sertar,” nu mai are nevoie de calitate și de evaluare.
Și uite așa, unii copii repetenți la sprijin real, fără profesor de sprijin sau cu responsabili de caz tocmiți la final de an, au ajuns campioni la excel.
Ce urmează?
Vii cu o declarație?
Păstrăm directorul.
În loc de strategii pentru calitate, există strategii de ,,supraviețuire funcțională,” în care unii copii pot fi folosiți pe post de ,,colac de salvare,” iar nevoile lor rămân îngropate sub hârtii și justificări.
În unele unități de învățământ din nordul țării nu standardele contează, ci metodele ,,moderne.” Adevărata competență: complicitatea cu unii inspectori școlari și devii intangibil. Când unele cadre didactice au învățat o ,,lecție supremă:” nu profesorul educă copilul, ci relațiile și ,,plicul cu amintiri” educă inspectorul școlar; toți ceilalți stau cuminți și iau notițe. Poate data viitoare fac și ei rost de ceva ,,influență didactică.”
Morala: în EDUCAȚIA românească în unele zone ,,viespile bat generalul.”
Maria Tudose