În unitățile și instituțiile de învățământ se aplică nu doar legile specifice EDUCAȚIEI, ci și altele. Atunci când este vorba de copii sau elevi este importantă și sănătatea acestora și respectarea unor condiții de igienă. Legile statului român nu ar trebui să se aplice selectiv. Unii le aplică, alții nu. Unora le convin, altora nu. Unora le permit șefii să le încalce, alții au propria părere despre cum ar trebui gestionate unele aspecte, dovedind nu doar necunoașterea legislației, dar și instigarea altora la nerespectarea ei.
În România există unele instituții ale statului care au rol de control. Angajații acestor instituții când își exercită atribuțiile pentru care sunt plătiți trebuie să demonstreze obiectivitate, imparțialitate, profesionalism, responsabilitate, confidențialitate, competență, corectitudine, exactitate, legalitate, integritate. Acestea sunt niște principii și norme de conduită. Când astfel de angajați nu dovedesc în timpul controlului că au respectat aceste principii, întotdeauna se află într-un fel sau altul. Modalitatea este diversă: prin notele scrise, prin rapoartele întocmite, prin procesele verbale care nu au legătură cu realitatea, prin poveștile purtate ulterior de participanții la control, prin lipsa respectării legislației privind confidențialitatea, prin metodele și tehnicile de verificare a unor aspecte, prin momentul ales pentru efectuarea controlului, prin telefoanele primite, prin implicarea culorilor aflate la cârmuirea țării, etc. Unii se mai și laudă cu unele lucruri vrând să demonstreze subalternilor cât sprijin au și cum se descurcă în diferite situații.
Când directorii unor unități de învățământ nu mai pot să acopere anumite cheltuieli din bugetul pe care îl gestionează recurg la diferite economii. Sănătatea copiilor este importantă. Dacă legislația impune anumite condiții privind intrarea în colectivitate cu băuturi și alimente din exterior, acestea se respectă și de director și de ceilalți angajați. Numai că dacă legea ,,tocmelii” funcționează în unele unități de învățământ, unii angajați (G.A.R.) consideră că o pot folosi în diverse situații. ,,Tocmeala” pe sănătate și igienă și părerile personale se pot face de fiecare persoană la ea acasă. În instituțiile de stat se respectă legile statului sau ar trebui respectate. Iar cine nu dorește sau nu poate ar trebui să suporte consecințele. Dacă un angajat se mai ocupă și de instigări, lucrurile devin și mai interesante pentru acesta.
Dacă intrarea în legalitate se face în urma unor controale finalizate cu măsuri și termen de realizare și persoana care solicită respectarea legii este arătată ulterior cu degetul, atunci și cei care au făcut controlul pot fi arătați cu degetul, deoarece au încălcat principiile și normele de conduită în timpul controlului. Probabil că în România se va ajunge și la acest stadiu ca măsură necesară ca unele instituții ale statului să redevină credibile. Numirea unora sau altora după alte criterii decât cele profesionale a adus unele instituții ale statului la stadiul în care cetățenii nu mai au încredere în calitatea serviciilor oferite. Și cetățenii români sunt tot mai vocali și mai nemulțumiți în ultimul timp.
Dacă părerile personale ale unor angajați din instituțiile statului primează în fața legii, înseamnă că acei angajați sunt obișnuiți să facă lucrurile într-un anumit fel și li se și permite acest lucru.
Normele de igienă nu ar trebui să fie nici supuse negocierilor, nici părerilor personale.
Dezinformările și instigările sunt instrumente folosite în societatea actuală de o anumită categorie de persoane.
Când o unitate de învățământ respectă niște măsuri date de o instituție cu rol de control în domeniul sănătății, părerile personale nu își mai au rostul și locul, decât dacă acestea sunt permise.
Orice unitate de învățământ oferă beneficiarilor săi niște servicii. Când aceștia sunt trimiși, chemați, dezinformați și folosiți în anumite scopuri, lucrurile sunt deja scăpate de sub control. Beneficiarii nu ar trebui să joace rolul unor ,,marionete” ale instigatorilor și dezinformatorilor. Oamenii se mai cunosc unii cu alții, se mai întâlnesc, mai povestesc, mai scapă câte un ,,porumbel.”
Sistemul de pile, de cumetrii, de recompense, de relații, prietenii și de tot felul de interese este cunoscut în ROMÂNIA zilelor noastre. Unora le place să ,,se descurce” și prin intermediari. Cu alte cuvinte, scot cărbunii din foc cu mâna altora. Fiecare are un scop și joacă un rol, decizând dacă este sau nu folosit sau dacă există interese sau avantaje materiale. Unii folosesc, alții sunt folosiți.
Aristotel spunea: ,,Uneltele sunt niște sclavi neînsuflețiți, iar sclavii sunt niște unelte însuflețite.”
Maria Tudose