Un director cu concurs din urbea noastră (G.I.T.) folosește în continuare diferite metode ,,neortodoxe” pentru a-și exersa ceea ce a învățat încă de când era inspector școlar la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
Care sunt acestea?
Redactează dinainte un proces verbal de predare – primire a unor documente (nefiind prima dată, exersând această metodă și alături de încă un actual inspector școlar în anul școlar trecut) conform unor interese.
Dorește să predea unele documente sub genericul: ,,dosar,” pentru a ascunde unele lucruri.
Folosește un limbaj intimidant față de unii angajați pentru a arăta așa- zisului martor că stăpânește lucrurile.
Invocă presiunea timpului, când singura urgență era de a ajunge în sala de mese.
Trece apoi și la amenințări. Una este referitoare la înscrierea unor copii peste limita prevăzută de lege.
Toate acestea pentru a ascunde: neștiința, lipsa unor documente, incompetența uriașă, acoperirea propriilor nereguli, dar și ale unor subalterni.
Și în afară de toate acestea același director practică și șantajul: ,,Nu vrei așa, atunci semnează că nu dorești să le primești.”
Vorba lui Caragiale: ,,Curat caraghioz … curat mișel …curat, murdar, coane Fănică!”
Interesele unora s-au înrădăcinat atât de mult în unele instituții ale statului, încât unii vremelnici pe anumite poziții nu se dau îndărăt de la diferite tehnici specifice unor vremuri de mult uitate.
Dar, vremea lor este deja apusă, nevoia întregii societăți actuale este de persoane capabile să demonstreze că dețin în primul rând valori morale și competențe profesionale, deoarece nu mai pot fi tolerați astfel de cocoțați în diferite poziții, în care sunt plătiți cu bani grei, demonstrând în formă continuă că nu sunt în stare să respecte în primul rând legile statului și OMUL.
Aceștia sunt o parte din cei care au dus la pierderea încrederii populației în multe instituții ale statului. Pentru că sunt tolerați, susținuți și promovați astfel de șefi mai mari sau mai mici în instituțiile statului, au plecat unii specialiști din țară, formați tot pe bani, iar alții, care au rămas se simt demotivați și neputincioși. Dar, mai există și alte categorii.
Urâțenia morală, fățărnicia și demagogia unor astfel de ,,personaje” a atins cote inimaginabile. Iar în unele situații s-a ajuns la un punct critic, la momentul zero.
Maria Tudose