Un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării își deleagă inspectori să chestioneze angajați din unitățile de învățământ. Chestionarul se dorește anonim și este creația proprie a unui departament. De fapt, este ,,de nicăieri,” vorba delegatului.
Pretextul fabricării chestionarului este răspunsul pentru o petiție. Chestionarul se pretinde a fi unul de măsurare a modului în care se face educația în vederea creării unei viziuni corecte.
Este nevoie de chestionare pentru a se măsura abuzurile. Iar abuzul se măsoară prin încercuirea a cât mai multor aspecte pozitive în vederea elogierii unui director abuzator și instigator în formă continuă (G.I.T.)
Cei chestionați trebuie să dea și note ca la școală directorului, uitând și creatorii chestionarului și cel care a semnat ordinul de serviciu că în cazul în care printr-o petiție sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi soluționată de nici măcar un subordonat al acesteia. Iar stăruințele pentru rezolvarea unei petiții în afara cadrului legal constituie abatere disciplinară chiar și pentru inspectorul delegat.
În legătură cu nota acordată directorului de subalterni, lucrurile se prezintă astfel:
Nota nu poate fi decât maximă când directorul îți permite periodic să vii la serviciu după un program diferit decât cel aprobat.
Nota este foarte mare și când pleci de la serviciu înainte cu o oră de terminarea programului în formă continuă.
Notă oferă și cei care vin de acasă să mănânce sau nu pleacă acasă până nu mănâncă, mergând și cu găletuța plină cu mâncare și pentru cei de acasă. Toate din aceleași porții ale beneficiarilor, că altele pe hârtie nu se pot scoate din magazie în mod legal. Iar caserolele și găletuțele atârnă greu și sunt vizibile și de către unii beneficiari ai serviciilor, care, văd numărul de sacoșe ale angajaților și la intrarea și la ieșirea din instituție.
Dacă și șeful duce găletuța la aparținătorii bolnavi și suferinzi, fără a conștientiza gravitatea faptului, cum nu și-ar permite și subalternii?
Notă oferă și cei care s-au jucat de-a hoții (tot de alimente gata preparate).
Notă oferă și cei care au falsificat documente, puși tot de către același director.
Notă oferă și cei care au un limbaj nedemn de un cadru didactic în fața beneficiarilor.
Notă oferă și cei care se ocupă de amenințări în fața beneficiarilor, dar și a celor care se joacă de-a martorii.
Dar, pentru a măsura și abuzul, Inspectoratul Școlar Județean din nordul țării recurge la bunăvoința directorului abuzator și instigator, ca să creeze doar cadrul. Numai că acest director nu face diferența între un consiliu și o adunare. Dacă cu regulamentul și legea pe masă nu știe pe cine să treacă într-o decizie, cum ar putea face diferența între un consiliu și o adunare?
Dacă personalul didactic auxiliar face recomandări pentru personalul didactic în vederea înscrierii la gradele didactice, cu acordul și la îndemnul directorului, cum să nu permită inspectorul delegat și muncitorului să dea note directorului?
Așa director, așa inspector!
Dacă directorul nu știe că este președintele unui consiliu, și inspectorul (N.F.) poate spune dictatorial că nu dă dreptul la cuvânt în cadrul ,,marii adunări sau conciliu pe jumătate”, sub pretextul că doar administrează chestionare, displăcându-i profund să fie tras la răspundere.
Cine pe cine acoperă?
Aceasta este cea mai bună întrebare, dar, se pare, că nu se regăsește în chestionarul ,,nimănui:”
Directorul abuzator, fost inspector școlar, care a mușamalizat neregulile unor alți foști directori, actuali subordonați?
Sau actualii subordonați, foști directori, care susțin un director instigator și abuziv?
Poate că unii dintre actualii inspectori școlari de la acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării pe un fost inspector școlar, actual director cu concurs?
Acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării are nevoie de martori pentru abuzuri, când are angajați plătiți bine care au dat voie unora dintre acești martori să se joace de-a petiționarii în timpul programului de activitate chiar pe pragul lor.
Acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării are nevoie de martori la abuzul directorului când documentele prin care se oferă bani, concedii și alte beneficii sunt obligați să le valideze chiar ei și nu văd că nu sunt în regulă.
Acest Inspectorat Școlar Județean din nordul țării dorește să afle și cât de confortabil se simte la serviciu o persoană care nu își respectă nici programul zilnic de activitate, sau una care beneficiază de bani de navetă, chiar dacă realitatea este alta, sau una care beneficiază de pauză în timpul programului oferită cu bunăvoița directorului, sau alta care se plânge cât este de greu și când are prezent un singur copil pe zi la program.
Care dintre acești angajați ar putea propune o modalitate de îmbunătățire a activităților?
Cei care au avut ocazia să își dovedească abilitățile manageriale?
Cei care se joacă de-a șefii de comisii cu procese verbale pe foi sau pe genunchi?
Cei care fug de o lecție model de ani de zile sub pretexte diferite, dar au funcții în comisii și comiții?
Cei care nu știu să facă diferența între prevederile dintr-o metodologie pentru fișa postului și cele pentru fișa de evaluare, dar și-au păstrat poziția în comisie?
Cei care scriu procese verbale după dictare?
Cei care merg cu același halat și la toaletă și în sala de mese?
Cei care schimbă lenjeriile de pat printre beneficiari?
Cei a căror acțiuni sunt acoperite de director în formă continuă?
Și exemplele se pot continua.
Dar, la astfel de manifestări se realizează și procese verbale. Dacă în primele rânduri ale procesului verbal se scrie că este ședință de consiliu profesoral, în următorul paragraf se scrie că este adunare generală, de către un dascăl care nu are nici o simplă decizie de secretar.
Cât de confortabil se simt acești angajați la locul de muncă?
Maria Tudose