La un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării un inspector școlar (P.M.C.) susține că nu poate sancționa un director (fost inspector școlar), care are nenumărate ,,bube-n cap,” deoarece sunt alți directori mai slabi și nici împotriva lor nu ia nicio măsură.
Un director nu poate fi penalizat chiar dacă se consideră mai presus de prevederile din metodologiile și regulamentele specifice educației, pe care își permite să le încalce unul după altul?
Își poate permite un director să nu țină cont de prevederi legislative, când în exercitarea funcţiei de conducere executivă, directorul răspunde de aplicarea legislaţiei în vigoare, la nivelul unei unităţi de învăţământ?
Oare chiar nu poate un director să fie sancționat dacă în gestionarea activității de salarizare: aprobare state de personal, proceduri, concedii de odihnă, rapoarte, condici de prezență, hotărâri de consiliu de administrație, etc. suflă vântul în funcție de interese, bunul plac, favoruri și alte acțiuni specifice, uitând că legea ar trebui să primeze în fața acestora?
Oare nu poate un director fi evaluat corect dacă se joacă cu evaluarea personalului, cu decontarea navetei și cu mâncarea copiilor?
Poate fi o hotărâre de consiliu de administrație sau mai multe mai presus de ce prevede un ordin de ministru?
Se pare că se poate. Dar, doar pentru unii.
Pentru alții, același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării a avut alte instrumente pe care le-a folosit pentru că s-a putut și, se pare, că încă se poate.
Abateri?
Folosirea discreționară a funcției?
Chiar sunt acestea probleme de nerezolvat în EDUCAȚIE?
Chiar nu poate ROMÂNIA face pași în oprirea acestor fenomene?
Maria Tudose