Toate unitățile de învățământ sunt obligate să aibă site propriu și să își publice hotărârile de consiliu de administrație pe site. Din hotărârile consiliului de administrație a unității de învățământ reiese în primul rând modul de respectare a prevederilor legislative de către acea unitate de învățământ.
Un exemplu ar fi procedurile. Toate procedurile trebuie să fie aprobate de către consiliul de administrație al unității de învățământ.
Fiecare unitate de învățământ își particularizează sistemul de procedurare al activităților în funcție de mărimea și specificul ei, de tipurile și complexitatea activităților, în conformitate cu o procedură de sistem proprie. Dar, o procedură conţine obligatoriu o structură minimală. Sunt și unele formulare care ar trebui să apară în proceduri: formularul de analiză a procedurii, formularul de evidenţă a modificărilor, formularul de distribuire al procedurii. Iar pentru evitarea situaţiilor ca o procedură să devină neaplicabilă sau pentru eliminarea unor potenţiale erori în procesul de implementare a procedurii este utilă consultarea compartimentelor implicate în aplicarea sau implementarea procedurii anterior intrării în vigoare a procedurii sau difuzării acesteia.
Practica este diferită de la o unitate de învățământ la alta. Din hotărârile consiliilor de administrație se vede clar ce fel de practici există. La unele unități aceste proceduri le fac unele companii specializate. Numai că acestea au o notă de generalitate, nu țin cont de specificul unității de învățământ sau de tipul activităților. O procedură de la un colegiu nu se potrivește și unei grădinițe, de exemplu. Dacă la școli există secretari, la grădinițe nu există și atunci unele proceduri nu pot fi identice. Iar acesta este un aspect important și pentru eliminarea confuziei responsabilităţilor și pentru circuitul informațiilor. La alte unități de învățământ firmele de specialitate oferă doar consultanță. Dar, există și categoria în care există proceduri, fără a se respecta aceeași structură sau fără a fi aprobate de consiliul de administrație. De consultarea compartimentelor implicate nu se știe sau nu se dorește, de tipologia formularelor dintr-o procedură nu se ține cont. Recomandările forurilor superioare pe acest segment iar nu au importanță. Unele proceduri sunt doar pe hârtie, deoarece în realitate practica este diferită de ceea ce conține procedura. Iar pentru a nu se ajunge la astfel de discuții, se solicită doar luarea la cunoștință despre o procedură ,,cu ochii legați”. Ideile din spatele acestor manevre specifice unor directori (G.I.T.) sunt:
Semnați fără să știți conținutul!
Vă asumați că veți respecta ceea ce scrie în procedură, dar conținutul nu trebuie cunoscut. S-ar putea să fie și modificat, dacă situația o va impune.
Unele proceduri privesc orice persoană care are legătură cu acea instituție, dar nu sunt publice. Și atunci de unde să știe cei interesați condițiile și termenii de rezolvare a unor situații?
Ideea este preluată de la foștii colegi. Doar că, dacă procedurile trebuie și aprobate de consiliul de administrație, aceasta implică și emiterea unei hotărâri de consiliu de administrație. Iar în hotărârile de consiliu de administrație trebuie invocat și temeiul legal. Dacă acesta nu există, lucrurile sunt clare pentru cunoscători, pentru practicienii fără experiență sau cu susținere, aceste aspecte le consideră probabil a nu fi importante.
Un alt exemplu ar fi decontarea navetei. Decontarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice şi a personalului didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat se face conform unor norme metodologice clare care trebuie respectate. Consiliul de administraţie al unităţilor de învățământ care decontează naveta are un rol important: în primul rând analizează și verifică legalitatea solicitărilor, apoi aprobă lunar cererile solicitanţilor și fundamentează necesarul de finanţare individual și pe total. Acest aspect este foarte important mai ales în unitățile de învățământ în care din consiliul de administrație fac parte unele persoane care când au fost directori (A.L.) au aprobat decontări, fără aprobarea consiliului de administrație. Iar alte exemple ar fi acei directori (G.I.T.) care propun spre aprobare fără a verifica legalitatea solicitărilor sau realitatea din teritoriu. Dreptul de control al autorităţilor administraţiei publice locale asupra unităţilor de învățământ referitor la modul de fundamentare şi de utilizare a resurselor financiare alocate pentru asigurarea navetei este prevăzut în norme iar unităţile de învăţământ răspund de arhivarea şi păstrarea documentelor justificative prezentate la decont. Controlul poate fi programat sau inopinat. De aceea legalitatea hotărârilor consiliului de administrație este foarte importantă. Și, poate, de aceea unii directori nu afișează, chiar dacă prevederile legale sunt clare, hotărârile consiliului de administrație pe site deloc sau unele la timp pentru a mai putea interveni ulterior cu unele completări, modificări, etc.
Dar poporul roman are o vorbă: ,,Hoțul strigă hoții!”
Cei care se bucură de unele ,,recompense” prin bunăvoința șefului, fac parte din tot felul de ,,comisii și comiții”, vorba lui Caragiale. Una dintre ele este chiar comisia antifraudă. Dar, pe considerentul că unele servicii trebuie plătite, unii acceptă și astfel de practici.
La astfel de practici să se rezume agenda de integritate organizațională pentru unii directori aflați pe posturi călduțe de conducere în zilele noastre ?
Maria Tudose