Lumea furnicilor ne oferă lecții importante zi de zi. Se spune că furnicile sunt insecte sociale. Probabil, din această cauză și-au căutat compania în rândul copiilor la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării bine orânduită, după crezul unora, de un director, fost inspector școlar (G.I.T.)
Numai că, de această dată, nu se potrivește proverbul: ,,Când stăpânul nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă,” ci mai degrabă s-ar potrivi: ,,Când unii pot munci de-acasă, furnicile dansează în sala de mese.”
Chiar dacă stăpânul e acasă, se crede că unii subordonați protejați știu ce au de făcut. Necazul este că nu prea sunt de găsit unde ar trebui, preferând alte activități ,,sociale” sau de ,,socializare” sau la comanda unora. Și atunci rezultatele sunt cât se poate de vizibile.
Când un copil are ocazia de a observa spontan activitatea micilor lucrătoare este evident că nu ar rata ocazia, împărtășind cu entuziasm și ulterior din informațiile aflate.
Cu siguranță, nici plimbarea micilor insecte printre copiii care își serveau masa nu era una întâmplătoare. Așa cum într-o casă sunt unele trasee, la fel și în unitățile de învățământ în care funcționează și blocuri alimentare ar trebui să fie respectate niște reguli și circuite: a mâncării sau a resturilor alimentare.
Când sarcinile, planurile, graficele și documentele spun una, dar rezultatele demonstrează alta, cu siguranță și furnicile au o explicație.
Până își vor face mușuroi mai este un pas. Poate atunci vor fi vizibile bietele insecte nevinovate și de către cei care pot să lucreze de la domiciliu pentru a putea bifa că s-au realizat toate atribuțiile dintr-o fișă a postului sau chiar din mai multe.
Maria Tudose