În anul 2021 la o instituție de învățământ s-au publicat mai multe catedre vacante pe 4 ani, conform unui proiect de încadrare aprobat de un ,,conciliu director” și apoi de reprezentanți ai unui Inspectorat Școlar din nordul țării. Inspectorii care s-au ocupat atunci de astfel de activități mai activează încă în aceeași instituție M.C. C. și M. V. I.
Posturile s-au ocupat prin modalități diferite. Un post s-a ocupat și în urma unui concurs unic național. Documentele depuse la dosarul de concurs au fost verificate de o altă comisie județeană care se ocupă de mișcarea personalului didactic. Datele din documentele din concurs au fost încărcate într-o aplicație națională a posturilor. Acestea au fost verificate și validate. Totul s-a finalizat cu bine și inclusiv cu decizie de titularizare în urma promovării unui concurs național, avizată și de compartimentul juridic.
Între timp la acea instituție ajunge director o doamnă (T.A.M.) care a ocupat o funcție în aceeași curte cu Inspecoratul Școlar din zona de nord. Lucrurile nu au fost întâmplătoare, deoarece detașarea pe funcție s-a realizat pentru ,,a rezolva” niște situații destul de încurcate, doamna având o mare funcție și la un concurs de ,,de merite.” În limbaj de specialitate se spune că doamna a fost ,,detașată în interesul învățământului.”
După această etapă a urmat și cea a concursului pentru funcție, care s-a finalizat conform așteptărilor unora. ,,Gurile rele” spun că acolo au trebuit ,,rezolvate anumite lucruri.” Chiar dacă a existat contracandidat, proba de interviu se pare că a fost decisivă în această situație, nici contestația nu s-a finalizat în favoarea contracandidatului.
Iar pentru ,,rezolvarea” unor situații directorul a apelat și la forurile superioare. Discuțiile au fost multe și diverse, oficiale și neoficiale. Și hârtiile s-au plimbat, existând un adevărat istoric.
Una dintre ,,rezolvări” a fost chiar o restrângere de activitate, adică s-a desființat un post. Pentru aceasta unii au constatat după mai bine de un an că persoana încadrată calificată pe un post nu ar fi îndeplinit studiile necesare pentru o astfel de încadrare.
Ceea ce este foarte curios este că nici inspectorul de specialitate, nici cei care s-au ocupat de managementul resurselor umane, nici toți cei din comisia județeană de mobilitate, nici cei care au făcut încadrarea profesorului calificat nu au văzut acest aspect.
Cert este că există o oarecare ,,rezolvare” a lucrurilor: dacă unii au constatat că nu erau suficiente studiile, ,,rezolvarea” a fost restrângerea activității, numai că postul ocupat fusese viabil patru ani, nicidecum doi.
Legile educației sunt foarte clare: restrângerea de activitate nu are legătură cu studiile, ci cu numărul de copii prevăzuți de lege. Iar numărul de copii dă numărul de clase și numărul de ore pentru constituirea unui post.
Apoi, se pare că hotărârea ,,conciliului” s-a bazat pe un document, care nu este considerat administrativ, dar aceasta a schimbat niște raporturi de muncă în această situație.
Aceste modalități de lucru specifice deținătorilor de funcții de etapă în EDUCAȚIE în această zonă de nord a țării generează automat niște întrebări:
Ce s-a ,,rezolvat”?
Cum s-a ,,rezolvat”?
Cine a ,,rezolvat”?
Cine a fost ,,rezolvat”?
Cine nu a fost ,,rezolvat”?
Maria Tudose