Un fost director (V.F.), cu o ,,solemnitate” demnă de un premiu, înaintează în scris o adresă de informare prin care concluzionează pierderea unor documente. Ministerul Educației și Cercetării pasează mingea unui Inspectorat Școlar Județean dintr- o zonă de nord a țării care, chipurile, a ,,monitorizat” prin unii inspectori școlari și alți angajați activitatea directorului. Nu are relevanță pentru această instituție județeană condusă de un ,,general roșu” (P.M.C.) conținutul documentelor pierdute. Despre cercetarea lucrurilor și sancționarea într-o formă sau alta a celor implicați în pierderea unor documente dintr-o instituție în care se face educație nici nu s-a pus problema. Unii trebuie să iasă curați, imaculați – indiferent ce fac. Protecția funcționează. Se poate orice. Abuzurile sunt cu acces liber, doar să vrei.
O comisie de evaluare a calității încropită după principiul clasic ,,după ureche” de același fost director ,,monitorizat” reușește ,,performanța” de a nu întocmi niciun raport de evaluare internă. Comisia era prea preocupată cu altceva: să scormonească părinți aduși la înaintare și instigați împotriva unui dascăl doar pentru a ascunde sub preș câteva mizerii. Mizeriile vin la pachet cu abuzurile unor foști directori, ale unor inspectori școlari sau ale unor cadre didactice, cu talent aparte în: contracte de muncă după chef, desemnarea diriginților înainte de emiterea unor decizii de încadrare de către un Inspectorat Școlar Județean din aceeași zonă de nord a țării și repartizarea unor copii în niște formațiuni de studiu după unele ,,pohte” personale.
Rezolvarea situației?
Inspectorii școlari se rezumă la a concluziona că știu despre situație, ca și cum știrea ar fi o soluție. Toată povestea este de fapt cu ,,binecuvântarea” aceluiași Inspectorat Școlar Județean din nordul țării semnată și parafată cu nonșalanță.
Abuzurile nu se opresc la hârtii dispărute sau la dascăli vânați pe nedrept, ci se extind liniștit asupra unor formațiuni de studiu neevaluate extern de ani buni.
Instigarea părinților?
O strategie. Evident, nu a calității.
Protecția celor ,,aleși” funcționează ca ,,unsă:” comisia calității a uitat să mai dea chestionare. Dar, nu este nicio problemă: pot apărea din ,,spatele cortinei.” Se practică și acest ,,sport extrem,” aproape o probă ,,olimpică” a ,,aleșilor.”
Procedura încropită de celebra comisie responsabilă tocmai de calitate a ajuns doar la unii, care se vor înghesui ,,să mărturisească” că alții nu vor să și-o asume. Un spectacol grotesc, dar cu actori convinși. Actul s-a mai jucat fără efecte de o anumită factură.
Și pentru ca scenariul să fie complet, fostul director (V.F.) s-a gândit să explice unui ,,conciliu director” cât de important ar fi să plătească o firmă să le întocmească niște documente pentru director, pentru ,,conciliul director,” pentru comisia calității. De fapt, pentru oricine, doar să existe hârtii.
Acest sport l-au practicat și alți actuali directori la alte școli pentru a arăta cât sunt de talentați la ,,management.”
Finalul e previzibil: în ultimul trimestru al anului se poate concluziona: ,,Nu sunt bani.”
Iar întrebare normală: ,,Cine răspune?” – primește același răspuns: nu cei vinovați, ci doar cei care își pemit să dezvăluie abuzurile în lanț.
Fostul ,,conciliu director” și mult lăudata comisie responsabilă de calitate au devenit simple ,,instrumente de decor” pentru fostul director (V.F.), folosite cu grijă în speranța de a produce ,,efecte juridice” spectaculoase. Mai mult, fostul director este convins că tăcerea solemnă a Inspectoratului Școlar Județean din nordul țării ajută: îi ține spatele. După nivelul de pricepere al unora, omul are dreptate: când cei care ar trebui să vegheze dorm adânc, abuzurile capătă iz de strategie oficială.
Spectacolul a continuat. Fostul director, ,,maestru al improvizațiilor” a încurcat lunile anului: dacă termenul de depunere a unor documente era în august, le-a înregistrat inițial în septembrie. E doar o chestiune de ,,percepție calendaristică.” Evident, totul cu un scop nobil: să demonstreze că un angajat nu s-a încadrat în niște termene. Rețeta cu ,,calificativul” nu e nici nouă, nici originală. A mai fost exersată și de alți ,,artiști” ai managementului școlar. În mintea unora, calendarul poate fi negociat.
Și Inspectoratul Școlar Județean din nordul țării tace …. și tot tace.
Ministerul Educației și Cercetării ?
Veghează cu sfințenie la această tăcere, de parcă ar fi o ,,virtute națională.” O liniște deplină ca într-un cor bine dirijat: nimeni nu mișcă, nimeni nu întreabă, dar se ,,veghează.”
Cei ,,inițiați” doar într-o direcție însă au mușcat momeala cu tot cu undiță și niște documente cumpărate li s-au părut mană cerească. Cu un entuziasm de amatori au crezut pot să și le asume într-o nouă etapă managerială.
Realitatea, nivelul și condiții?
Detalii plictisitoare, care nu fac parte din ,,viziunea” directorului prins de fiorii entuziasmului. Important este spectacolul, nu conținutul. Doar că este vorba de evaluare și calificative.
În loc de concluzii: același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării dă solemne asigurări că ,,tratează cu responsabilitate” lucrurile. Este vorba de aceleași lucruri pe care le-a ignorat cu o consecvență de invidiat. Responsabilitatea se traduce evident prin tăcere, nepăsare și ștampila magică: ,,totul e în regulă.” Managementul actual poate continua ,,strategia.”
Ministerul Educației și Cercetării prin unii semnatari și un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării se dovedesc maeștri în ,,actul educativ:” lecția tăcerii. În timp ce abuzurile s-au înmulțit, documentele au dispărut, regulile s-au călcat în picioare, cei care au trebuit să vegheze, au ,,tratat cu responsabilitate” prin nepăsare și complicitate. În loc să fie apărate instituțiile statului, unii ,,deținători de scaune” au ridicat indiferența la rang de politică instituțioală. Protecția ,,aleșilor” sau ,,numiților” funcționează, abuzurile se perfecționează, iar responsabilitatea a devenit un cuvânt frumos pentru MUȘAMALIZARE.
A ajuns EDUCAȚIA sub semnul mușamalizării, unii inspectori școlari se joacă de-a paznicii la abuzuri, calitatea este de vitrină și ,,numiții” sunt corigenți la integritate.
,,România ONESTĂ?”
Maria Tudose