La un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării și asistenții la examenele și concursurile județene sau naționale sunt doar unii selectați, chemați sau trimiși din moment ce an de an practicile sunt aceleași.
La primul concurs de directori din anul școlar 2021- 2022 nu s-a anunțat de către acest Inspectorat Școlar că ar fi nevoie de asistenți la probele din concurs, prin urmare, au avut acces în această calitate doar unii sau doar cei care s-a dorit sau care au trebuit. Întotdeauna când lucrurile nu se întâmplă transparent apare suspiciunea că acolo este ceva ce trebuie ascuns.
Un fost inspector școlar, actual director (G.I.T.) a preluat aceste îndeletniciri și a ajuns la faimoasele practici de a-i anunța doar pe cei favoriți, pe cei care trebuie recompensați sau pe cei care trebuie să beneficieze de astfel de oportunități: asistenți la evaluarea națională, la bacalaureat, la titularizare, la definitivat, etc.
- Dacă doar directorul unei unități de învățământ poate înscrie într-o anumită aplicație acești doritori pentru a fi vizibili de către Inspectoratul Școlar din zonă și dacă directorul nu a anunțat această oportunitate tuturor angajaților, atunci cum au ajuns dintr-o unitate de învățământ trei cadre didactice să beneficieze de această oportunitate de a participa ca asistenți la un examen național din acest an școlar?
Răspunsurile sunt multiple:
A fi asistent la aceste examene sau concursuri este considerată activitate care se punctează la un alt concurs: cel de gradații de merit – deci doar unii trebuie să beneficieze de aceste puncte din moment ce informația se dă în unele unități de învățământ ca pe vremuri: pe sub mână.
Activitatea acestor asistenți este recompensată cu bani, așadar doar unii au acest privilegiu, oferit de director (G.I.T.) ca formă de recompensă.
Recompensații sunt cei care merită din punctul de vedere al decidenților, din moment ce și-au desfășurat activitatea cu succes în anumite comisii cu scop bine precizat, cel de sancționare, chiar dacă pentru aceasta nu s-au dat înapoi de-a lungul timpului nici de la falsificarea documentelor.
Persoanele cu experiență în falsuri sau tot felul de manevre pot fi cele dorite în astfel de activități, deoarece au acest exercițiu. Etc.
Acest director (G.I.T.) este obișuit să ofere diverse recompense ajutoarelor din anumite acțiuni întreprinse cu un anumit scop, susținut și de unii ,,prieteni de cursă lungă” sau nu din forurile superioare.
Se mai poate aminti, în acest sens, tot ca o formă de recompensă, și promovarea în comisiile de concurs sau de soluționare a contestațiilor, a unor persoane în calitate de membri sau secretari din aceeași categorie a ajutoarelor și susținătotorilor, chiar dacă aceste concursuri au fost cu repetiție.
A îngrădi accesul la informație și apoi la participarea la aceste activități înseamnă și că în calitate de director (G.I.T.) îți permiți aceste lucruri, mergând pe considerentul că nu ți se poate întâmpla nimic, deoarece ai mai realizat activități similare și nu a fost nicio problemă, fiind relații și prieteni peste tot, chiar și în alte instituții decât cele care se ocupă de EDUCAȚIE.
Și această practică, alături de altele similare, din aceeași sferă, demonstrează ceea ce a susținut directorul în fața ,,mai marilor controlori” că nu are nimic de pierdut, deoarece a fost ,,terfelit” în toate felurile.
A făcut și altele mai grave, scuzându-se în fața acelorași ,,trimiși”: ,,Știți ce a fost aici?”
Exercițiul teatral de la diverse controale, alături de o parte din susținătorii recompensați în diverse moduri, a fost cel salvator, motivat fiind și de refrenul: ,,Știți prin câte am trecut?”
În loc de concluzii spuse, nu scrise ale aceluiași director când i s-au arătat marile nereguli, ilegalități și probleme:
,,Am făcut ce s-a putut. Că mai bine nu s-a putut.”
Nu s-a putut deoarece ,,unii nu s-au dat pe brazdă,” brazda ilegalităților, falsurilor, inechităților, discriminărilor, manevrelor pe la spate și pe sub mână, imposturii, degradării învățământului prin tot felul de practici, promovări și susțineri, o ,,brazdă” susținută, încurajată și promovată doar de unii cu aceeași mentalitate, principii, practici, exercițiu și scop ca al acestui director cu concurs (G.I.T.), fost inspector școlar.
Acestea sunt alte exemple de recompense oferite de cei care se zbat între minciună și demagogie, ținând în mână o parte din frâiele EDUCAȚIEI și zbătându-se din răsputeri să arate cât este de actual Caragiale.
România EDUCATĂ, încotro?
Maria Tudose