Cu câțiva ani în urmă cadrele didactice participau periodic la activități de reciclare în timpul unor vacanțe școlare.
Unii, de modă veche, mai practică astfel de ședințe și în zilele noastre. Recent, un director de la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării (V.F.) a participat la o astfel de ședință în spatele ușilor închise în propriul birou. Un alt fost director (G.I.T.) a venit să realizeze această sesiune de ,,reciclare,” așezându-se confortabil și realizând niște activități ,,de îmbunătățire” tocmai pe calculatorul managerial.
Noroc că activitatea din încăperea managerială este înregistrată audio- video și misiunea de ,,reciclare” a putut fi înregistrată de așa- zisa aparatură audio- video și va putea fi pusă la dispoziția celor în măsură să verifice astfel de acțiuni. Sau, poate, tocmai atunci a fost o pană și directorul va putea justifica că acel anunț despre încăperea managerială supravegheată este doar ,,pentru anumite persoane,” așa după cum se laudă pe la diferite colțuri.
Având în vedere procedurile de ,,reciclare” de care beneficiază directorul, care trebuie să respecte anumite șabloane cu care deja angajații sunt obișnuiți din alte mandate manageriale ale altor profesori dornici de afirmare managerială, în aceeași zi a tot organizat o ședință ad-hoc cu o categorie de personal. Copiii nu reprezintă o prioritate pentru unii manageri și ,,binele suprem” al copilului este doar o lozincă care din când în când dă bine în unele adrese manageriale în opinia celor care le semnează.
Una dintre marile probleme recunoscute de director este lipsa banilor. Și atunci directorul a spus că se gândește la o modalitate de a taxa personalul care servește masa din porțiile copiilor, exact după modelul fostului director, care este obișnuit să lucreze în spatele ușilor închise. În acest mod, alimentele scoase din magazie pentru hrana copiilor ar mai putea fi încă o dată plătite și de angajații pofticioși pentru a face rost de niște bănuți, după modelul practicat de fostul director. Dar, prima dată directorul a promis că va găsi un articol legislativ care îi permite ca să fie aprobată întreaga poveste de ,,conciliul director.”
Dacă există precedent și nimeni din cei în măsură nu a fost suficient de interesat încă cine a încasat bănuții de la personal, în ce condiții, cum s-au taxat de două ori alimentele scoase din magazie doar pentru copii, unde au ajuns banii, câți bani se încasau pentru o porție de mâncare, care au fost ,,pofticioșii” abonați în fiecare zi, etc., poate că are noroc directorul să se poată descurca la fel după aceeași rețetă în urma sesiunii de ,,reciclare” directă în spatele ușilor încuiate.
Până la semnarea hotărârii ,,conciliului director” unii angajați sunt obligați să vină la serviciu mai repede pentru o porție de mâncare ca să nu fie văzuți când savurează mâncarea. Există și angajați (unii prestează activitate și în comisia de calitate a unității de învățământ), care se feresc să fie văzuți cu porția în față (pentru a nu înghiți cu noduri), când servesc masa din porțiile copiilor plătite de părinți. Nu se feresc nicidecum de director sau de alții în măsură să observe, să constate și să ia măsuri. Poate că și aceste aspecte fac parte dintr-un ,,plan de îmbunătățire” a calității tuturor serviciilor oferite sub noua ,,baghetă managerială,” conform ,,rețetelor” oferite de o echipă de inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării condus de un ,,general roșu” (P.M.C.), care consiliază și monitorizează și activitatea managerială.
Maria Tudose