Orice angajat are dreptul la egalitate de șanse și de tratament la locul de muncă. Acest drept trebuie respectat și în EDUCAȚIE. Când se încalcă legislația pentru a aduce favoruri altor salariați atunci se poate discuta și despre nerespectarea unui drept al salariatului. Numai că la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării directorii au avut și au libertatea să facă ce vor, inclusiv să nu respecte prevederile date prin legi, regulamente, coduri sau metodologii diverse.
Unii directori (D.A.C.) au ajuns, având atât de multă libertate de acțiune, încă din primele zile ale anului școlar să amenințe subordonații.
Respectarea legii nu este o prioritate sau o normalitate pentru unii inspectori școlari.
Există directori în această zonă de nord a țării care, deși a trecut o perioadă grea pentru profesori și directori când s-a realizat o digitalizare grăbită, prezintă mari dificultăți în a afișa pe un site documentele prevăzute de legislație. Dacă acestea nu sunt nici la avizier, atunci nu se pune problema doar de unele abilități digitale, ci și despre altceva: corectitudine, legalitate, profesionalism, ritm de lucru, etc.
După ce un director a fost lăsat să își facă legea lui, ignorând-o pe cea dată de Ministerul Educației ani la rând de un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, a sosit momentul ca și următorul director să-i calce pe aceleași urme. Astfel când un angajat nu știe ce solicită forului de conducere a unei unități de învățământ (concediu de odihnă sau învoire colegială), dar ajunge să își și voteze propria învoire deja întrebările despre cunoștințele celor care își permit să decidă soarta unor unități de învățământ devin mai multe. Prevederile unor contracte despre aceste învoiri colegiale sunt cât se poate de precise referitor la timp, înlocuitor, conținutul cererii și documentele justificative cererii.
Dar, unii directori actuali nu par să fie deloc curioși despre ce au făcut predecesorii, ignorând în totalitate absența unor angajați de la locul de muncă, dar și înlocuirea acestora de vreun coleg. Concluziile pot fi mai multe. Dar, una este evidentă: după modelul directorului care a aplicat legea lui, ignorând multe alte legi într-o unitate de învățământ și alți angajați fac același lucru. Dacă a putut directorul, care ar trebui să fie garantul respectării legislației în unitățile de învățământ, poate și subordonatul.
Și pentru că unii directori actuali nu au ochi de văzut decât ceea ce vor, astfel de lucruri trec neobservate. Altfel un director nu și-ar putea permite să spună că se decide la consiliile de administrație ce dorește decât dacă închide ochii la una sau la alta sau chiar la mai multe absențe a celor care ridică mâna când spune directorul.
Și uite așa se mai întoarce încă o filă din ,,România EDUCATĂ.”
Maria Tudose