Există unii directori cu concurs care nu fac diferența între o adunare generală a salariaților și o ședință de consiliu profesoral. De fapt, nu au cunoștințe elementare nici măcar despre componența unui consiliu profesoral, conform actelor emise și semnate. De aceea își permit tot felul de activități în cadrul acestor întruniri. Un astfel de director cu concurs (G.I.T.) ar fi chiar unul din nordul țării, un fost inspector școlar.
Acest director confundă unitatea de învățământ cu bâlciul, iar o dezbatere a unor documente importante, pe care nici formal nu le are pe masă în timpul dezbaterii, o transformă într-un lung șir de invective adresate unui cadru didactic, realizând astfel doar o așa- zisă dezbatere.
Tehnicile pentru a-și ascunde incompetența în fața angajaților sunt multiple: ridicarea tonului, acuzele și jignirile nefondate, schimbarea subiectului, condiționările, timpul limitat, limbajul și pretextul că se pot aduce precizări în scris, de care, bineînțeles că nu se va ține cont, acest aspect nefiind nici conform legislației.
Dar, și aceste promisiuni nu se notează de către secretara care redactează procesul verbal, deoarece nu are voie să scrie decât ce îi dictează fosta secretară, sub motivul că o ajută, tot la îndemnul și solicitarea directorului.
Neprofesionalismul este și al celor care au redactat aceste documente, neînțelegând nici măcar diferența între un proiect și un regulament, dar nici etapele realizării și aprobării corecte a unui document, conform unor precizări clare și neinterpretabile date chiar printr-un regulment aprobat prin ordin de minsitru.
Aprobarea concediilor sau a perioadelor când se deschide sau nu o unitate de învățământ preuniversitar pentru beneficiari în timpul vacanțelor școlare este o activitate specifică consiliului de administrație, nu a unei adunări generale a salariaților. Dar, nici acest aspect, din păcate, nu este cunoscut încă de acest director cu concurs, fost inspector școlar, aflat deja de câțiva ani pe acest fotoliu managerial. Practicile privind aprobarea concediilor de odihnă ale acestui director depășesc sfera legalității, dar acest aspect este unul care va face obiectul unui artcicol distinct, fiind foarte amplu.
Când un cadru didactic are nevoie de o recomandare pentru înscrierea la gradele didactice, din punctul de vedere al acestui director este normal ca aceasta să o realizeze tot ,,întreaga adunare”, cu specificații și consemnări de genul: ,,doamna este cea de care s-a îndrăgostit….” Deci, acest director nu poate face nici diferență între cadrul didactic și personalul didactic auxiliar sau nedidactic, neînțelegând că recomandarea consiliului profesoral, nu o poate face altcineva decât cadrele didactice. În legătură cu limbajul metodic și de specialitate, metodele, materialele, proiectele, evaluarea sau formele de organizare a lecțiilor, acestea nu prezintă nicio relevanță, alte aspecte se pare că sunt prioritare pentru fostul inspector școlar.
Prevederile agreate și susținute de acest director cu concurs din cuprinsul documentației expusă spre dezbatere sunt pe jumătate conform prevederilor date de protocoale, legi sau regulamente. Iar, când i se aduc la cunoștință neregulile, reacția este una tot de jignire, folosind inclusiv exprimări de genul chiar în timpul ,,marii adunări”: ,,Ți-ar putea fi rușine!”
Documentele supuse dezbaterii conțin norme care nu se intersectează nici măcar la primul articol, cel al temeiului legislativ cu conținutul regulamentelor, ordinelor de ministru, protocoalelor de colaborare dintre Ministerul Educației și o asociație care promovează o alternativa educațională, prin simpla motivație că regulamentul este al instituției, care își poate permite și reguli în afara cadrului legal, în favoarea unora, care, orice ar face, nu este nicio problemă. Atât directorul, cât și Inspectoratul Școlar din zona de nord a țării agreează, susțin și le dă dreptate, aspect cu care se și bat cu pumnul în piept.
Dacă unii inspectori școlari, care au beneficiat și de aprobarea unui program flexibil de activitate, își permit în timpul vizitelor de consiliere sau de control în instituțiile de învățământ să ia dascălul din sala de clasă și de la activitatea didactică, de aceasta ocupându-se personalul nedidactic, se pare că acești angajați au dreptate cu privire la practicile unor inspectori școlari din această zonă de nord a țării.
Culmea este că după întâlnirea cu reprezentantul Inspectoratului Școlar din nordul țării, unor dascăli li se face și foame, iar o porție de mâncare din alimentele scoase din magazie doar pentru beneficiari, nu strică niciodată, deoarece documentele dezbătute nu se intersectează cu practicile culinare cotidiene deloc.
Nici când secretarul care a redactat procesul verbal a admis că a omis sau a greșit în unele aspecte privind redactarea procesului verbal, directorul tot nu știe ce are de făcut. Cel mai important este spectacolul oferit în fața unor așa- ziși ,,bodyguarzi” puși de același director să realizeze și la ,,adunări”, dar și în activitatea de zi de zi altfel de activități, decât cele prevăzute în fișa postului. Aceștia își demască singuri rolul, prin folosirea repetată a cuvântului ,,șase.”
,,Adunarea” a avut și rolul de a arăta directorul că este susținut și agreat în astfel de practici de unele persoane care, fiecare, de fapt, are doar interese. Despre acestea pe rând și detaliat se va afla în cel mai scurt timp.
Iar generalul Inspectoratului Școlar din partea de nord a țării nu poate sau nu vrea să ia măsuri.
Maria Tudose