Orice control general implică întreaga activitate a unei unități de învățământ: sunt observate activități desfășurate prin asistențe la lecții, se poartă discuții, se aplică chestionare, se analizează documente, etc.
Atunci când unele lucruri scârțâie, fiecare încearcă să se descurce cum poate. Numai că unele ,,descurcăreli” nu sunt conform unor coduri de conduită.
Astfel, într-o ,,grădină” gestionată de un fost inspector școlar (G.I..T.) obișnuit cu tot felul de situații de pe vremea când avea activitate la un Inspectorat Școlar dintr-o zonă de nord a țării, se vorbește și de PROTOCOL. Numai că acesta nu se poate realiza oricum, oriunde și de toată lumea.
Și atunci fiecare se descurcă pe cont propriu atunci când este planificat, deoarece acolo lucrurile nu pot vi văzute de toată lumea.
Noroc cu PROTOCOLUL!
Așa-i când te dai la mâna unora: unii se laudă, alții povestesc, alții cer ajutor, pentru un PROTOCOL reușit ,,pe cont propriu.”.
Hai cu PROTOCOLUL!
Când la nivel instituțional activitatea din comisii și consiliile ,,conducătoare” este pe mâna celor care semnează la diferite comenzi: de la etică la calitate, de la administrație la anticorupție, PROTOCOLUL este o altă variantă de a se descurca unii în situații strâmtorate.
Trăiască PROTOCOLUL!
Nu trebuie uitat că această metodă s-a mai folosit recent tot la o activitate de evaluare externă. Deci, este exercițiu.
Și cum exercițiul este ,,mama învățării”, unii tot repetă niște activități.
La cât mai multe PROTOCOALE!
Maria Tudose