Grădinițele, școlilele, liceele, colegiile funcționează sau ar trebui să funcționeze după anumite legi, regulamente, metodologii specifice. Când acestea nu sunt respectate fie că nu se cunosc, fie că nu se dorește la un nivel sau la altul, fie că sunt alte interese, atunci lucrurile scapă de sub control mai devreme sau mai târziu, se ajunge la discuții, manipulări, dezinformări, întruniri fel de fel, presiuni, etc.
Orice unitate de învățământ din sistemul preuniversitar oferă servicii pentru copii sau pentru elevi. Prin urmare, acest aspect nu trebuie trecut cu vederea nici atunci când copiii nu mai au spațiu într-o școală.
La începutul anului în fiecare unitate de învățământ s-a realizat un proiect al planului de școlarizare. Aceasta înseamnă că s-au propus grupe sau clase respectându-se în primul rând CAPACITATEA INSTITUȚIONALĂ.
Legislația este cât se poate de explicită: proiectul planului de școlarizare este elaborat de DIRECTOR. Apoi se dezbate în consiliul profesoral, se aprobă de către consiliul de administrație al unității de învățământ și se înaintează inspectoratului școlar.
În fiecare consiliu de administrație al unităților de învățământ există și reprezentanți ai părinților, care trebuie să știe ale cui interese le reprezintă și trebuie să primească înainte de ședințele de consiliu documentația spre a o putea studia, spre a se putea documenta sau consulta ca să nu ia decizii pripite în diferite ședințe la care sunt convocați.
Evident că din aceste consilii de administrație fac parte și reprezentanți ai PRIMARULUI, dar și ai CONSILIULUI LOCAL. De regulă, spațiile unităților de învățământ aparțin PRIMĂRIILOR.
Prin urmare, dacă un director (G.M.C.) nu a știut câte săli de clasă are libere pentru septembrie 2024 spre a-și primi cei mai mici elevi în al treilea an din mandat deja nu se discută nici de inocență, nici de necunoașterea legii.
Când un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării vine cu soluția ,,RELOCĂRII” unor clase în aceleași unități de învățământ propuse și acum doi ani, este posibil ca ceea ce spun unii pe la colțuri să fie adevărat. Se spune că este vorba de alte interese ale unor inspectori școlari, de bani, de un proiect în care nu s-a putut dovedi încă realizarea unui proces de incluziune.
Este curios totuși cum anul trecut școlar la aceeași unitate de învățământ nu a izbucnit CONFLICTUL. ,,Gurile rele” spun că motivul ar fi faptul că una dintre învățătoarele care a luat clasa pegătitoare a fost directorul adjunct (C.M.). Se discută și prin școală și pe la colțuri cum și când își realizează activitatea de director unele persoane foarte ocupate și cu realizarea obligației de predare (normă întreagă) și cu programul prelungit, etc. Se pare că s-au mai găsit soluții. Există unii angajați în școală care mai dau câte o mână de ajutor: mai merge la masa și bibliotecara cu copiii, mai intervin și alții și lucrurile merg înainte.
Conducerea fiecărei unități de învățământ răspunde de fundamentarea și elaborarea proiectului planului de școlarizare la nivelul unității de învățământ și trebuie să respecte niște criterii: legislativ, economic, demografic, geografic, socioeconomic, dar și criteriul relevanței.
Apoi, CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE al Inspectoratului Școlar dintr-o zonă de nord a țării a analizat pentru fiecare unitate de învățământ propunerile transmise, a operat dacă a dorit sau nu modificări și a întocmit proiectul planului de școlarizare la nivel județean, pe care l-a înaintat spre aprobare Ministerului Educației.
În situația în care autoritățile administrației publice locale nu au transmis alte propuneri privind organizarea rețelei școlare din raza lor de competență, CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE AL INSPECTORATULUI ȘCOLAR din nordul țării a fundamentat proiectul planului de școlarizare pe baza actului administrativ (HOTĂRÂREA CONSILIULUI LOCAL) valabil la momentul respectiv.
Evident că între numărul de clase și numărul de posturi este o strânsă legătură. După realizarea proiectului planului de școlarizare se întocmește la nivelul fiecărei unităţi de învățământ cu personalitate juridică proiectul de încadrare a personalului didactic de predare pentru anul şcolar următor.
Când unii dascăli constată că se îndreaptă elevii spre colegiile naționale și numărul celor rămași le pun în pericol catedrele, atunci devin șantajabili. Și astfel încep presiunile sub diferite forme asupra părinților. La pachet intră și dezinformările și circul devine pe unele grupuri de părinți atât de mare că s-a ajuns și în curtea PRIMĂRIEI.
Unii inspectori școlari închid ochii la problemele din școală: fie că sunt părtași la ,,mocirlă,” fie sunt cu un picior în școală, fie au alte interese sau proiecte.
Unele scaune se clatină destul de tare și atunci manipulările și presiunile devin mai intense.
Fiecare este cu interesul lui: proiecte, bani, catedre, ore, posturi, etc.
Întrebările care se impun:
- Unde sunt copiii/ elevii în aceste discuții?
- Care este interesul copilului/ elevului?
- Cine a greșit în formă continuă?
- De câți ani are nevoie o conducere să rezolve aceeași problemă?
- De ce nu este aceeași problemă și în alte școli?
- Se vor reloca toate clasele pregătitoare în spațiul altei/ altor școli?
- Se va crea un precedent?
- De ce este vorba de ,,relocare” în aceleași școli?
- Proiectul despre care se vorbește pe la colțuri cu incluziunea include și PRIMĂRIA?
- De ce doresc părinții o anumită școală?
- Merg pe jos copiii la acea școală?
- De ce nu se realizează activitate în două schimburi?
- Câte ore stau, de fapt, elevii în școală?
- Până unde pot fi manipulați părinții?
- Cine, ce și cât are de câștigat dacă se aplică o soluție sau alta?
- Există și calea JUSTIȚIEI?
Se pare că nu există întrebări fără răspuns. Iar adevărul întotdeauna iese la suprafață: mai devreme sau mai târziu.
Maria Tudose