În primele zece zile de la începerea fiecărui an școlar, consiliul profesoral validează fişele de autoevaluare ale personalului didactic şi didactic auxiliar din unitatea de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul anual. Există însă directori într-o zonă de nord a țării (T.M.) care nu sunt foarte curioși de părerea cadrelor didactice care fac parte din corpul profesoral și, în aceste condiții, activitățile acestor conducători de școli ajung în afara cadrului legal. Abilitatea remarcabilă a acestor deținători de funcții de conducere este de a ignora complet opiniile cadrelor didactice.
Secretul managementului practicat: oamenii care lucrează nu trebuie ascultați; e mai comod ca unii directori să pretindă că legea nu există.
Directorii răspund de aplicarea legislaţiei la nivelul unităţii de învăţământ. Doar că, pentru unii legea devine flexibilă, un fel de ,,plastilină administrativă:” se aplică când le convine și se ignoră atunci când deranjează.
Dacă ar fi fost respectat contextul legislativ, poate ar fi aflat și directorul că la nivelul educației timpurii nu există ,,Curriculum la Decizia Elevului din Oferta Școlii.” Probabil e mai bine să inventezi realități paralele și să le aplici cu aerul superior al celui convins că i s-a spus tot.
,,Sfătuitorii” directorului au omis să-l informeze că un dascăl din educația timpurie nu ,,formează competențe” la această vârstă a beneficiarilor direcți ai actului educațional. Dar, probabil e mai ușor pentru unii directori să nu țină seama de documentele oficiale, preferând să creadă că sunt dascăli cu ,,misiuni imposibile,” ca și cum grădinița ar fi un fel de ,,fabrică de competențe în miniatură.”
Există indicatori în fișa de evaluare a unor cadre didactice de la educația timpurie care prevăd solemn: ,,proiectarea unităților de învățare conform competențelor generale și specifice.” Pe hârtie sună bine acest indicator dintr-o fișă de evaluare, doar că în educația timpurie nu există nici unități de învățare și nici competențe generale. Cu alte cuvinte, s-a reușit pentru a doua oară să se ceară unor cadre didactice să construiască ,,palate pe nisip” și să bifeze aspecte inexistente. Sunt nenumărate exemple care să încadreze o fișă de evaluare asumată și de fostul director (V.F.) ca fiind o ,,capodoperă:” evaluarea după lucruri care nu există.
După crezul unor deținători de funcții de conducere copiii de grădiniță pot fi ,,antrenați în activități care promovează studiul individual.” Poate că la vârsta de trei ani se crede că unii copii își pot face o teză între două ture de plastilină și o gustare, exersând învățarea autonomă. Și atunci, după același crez, pe la patru ani ar trebui să aibă deja copiii și o bibliografie obligatorie, și, de ce nu, un mic colocviu la final de modul.
Când există indicatoare de performanță despre ,,prezentarea și afișarea normelor conform ROFUIP,” atunci cei care au fost de acord cu aceeași fișă de evaluare pot crede că între două jocuri cu cuburi, copiii ar trebui să citească regulamente și articole de lege, eventual în paralel cu un desen animat.
S-a ajuns în situația de a se cere ,,aplicarea unor instrumente de evaluare a activității online” fără a exista cadrul pentru astfel de activități. Este ca și cum ai organiza un examen de înot în deșert. Probabi pentru unii nu contează realitatea, important este că s-a bifat, restul sunt detalii.
Un detaliu deloc surprinzător: la astfel de manifestări moștenite de la fosta conducere (V.F.) și cei la Ministerul Educației și Cercetării au doar două opțiuni deocamdată: să cerceteze problema într-un timp lejer, probabil până mai expiră un mandat managerial sau să trimită unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării lucrurile monitorizate spre ,,competenta soluționare.”
Traducere: nimic nu se rezolvă, dar toată lumea bifează că a lucrat.
Soluția: directorul a preluat totul ca fiind în regulă, leadership după manualul ,,copy- paste și ignoră realitatea.” Tradiția merge: fișa se bifează iar directorul e campion la bifat formalități și ignorat obligații.
În astfel de circumstanțe a pretinde că evaluarea este unitară, obiectivă sau transparentă este ca și cum ai considera că loteria este un ,,examen de merit.”
În realitate, totul se reduce la același clasic: ,,merge și așa.” Directorul ignoră legea, un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării mimează soluții ,,competente,” iar Ministerul Educației și Cercetării își ,,mai cumpără timp” până mai expiră un mandat. Între timp cadrele didactice sunt transformate în executanți ai unor absurdități birocratice.
Să fi ajuns educația timpurie în unele zone ale țării o ,,farsă birocratică” unde se inventează indicatori, se bifează hârtii și se pasează vina, dar legea și realitatea copiilor rămân complet ignorate?
Maria Tudose