Sunt unii angajați din diferite instituții ale statului român care se bucură de câte ori se schimbă șeful și profită de fiecare schimbare.
Când ai pixul în mână, se pare că nu este greu cu același pix să îți faci și cerere de concediu de odihnă, să scrii în condica de prezență că ești în concediu de odihnă, dar să figurezi pontat și salarizat ca și cum ai fi fost la serviciu. Evident că nu este singurul angajat de la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării care face ce dorește sub privirea permisivă a unui director (V.F.), bun prieten cu ,,generalul roșu” (P.M.C.) a unui Inspectorat Școlar Județean din aceeași zonă.
Există și alții care atâtea jocuri au făcut și atâtea declarații au semnat, de abia își pot duce liberele de la un an la altul. Evident că și de evidența acelor libere se ocupă același angajat, din a cărui pix se întocmește și pontajul lunar al angajaților instituției (B.M.).
Și este tare supărat directorul pe angajații care îi spun în față tare și apăsat de două ori în plină ședință că în unitatea de învățământ sub conducerea sa se practică politica ,,pumnului în gură,” că un anumit angajat nu poate fi recunoscut de șef atât timp cât toată ziulica are o singură preocupare majoră: nepoțeii. Este deranjat directorul când i se spune că lasă același angajat în ședințe să abereze și să scrie în condică că realizează ore suplimentare. Dar, același director nu vede care îi sunt preocupările zilnice, nu vrea să audă când angajații se plâng când sunt umiliți zi de zi, făcuți să plângă de acest angajat cu pixul în mână când scrie pontajul, care a ajuns să strige în gura mare că trei angajați ai unității de învățământ trebuie să plece.
Cu certitudine dacă există o listă a celor care trebuie să plece, cap de listă ar trebui să fie cel care semnează în locul subalternilor pentru facturile de alimente care nu trebuie să le vadă aceștia. Iar acest lucru nu s-ar putea realiza decât cu acordul șefului, ceea ce înseamnă și cârdășie, și complicitate, și fals, și multe altele.
Dacă directorul nu vede nici că la ora 8.00 dimineața intră mașina furnizorului cu lapte pentru micul dejun care conținea un preparat pe bază de lapte, deoarece angajatul cu pixul în mână nu știe nici ce are în magazie, nici când trebuie să își comande alimentele pentru a se putea servi masa copiilor, atunci înseamnă că nu vrea să vadă și că agreează astfel de angajați cu astfel de comportamente. Când bârfele, poveștile, intrigile sunt mai importante decât sarcinile de serviciu, neglijând nevoile copiilor, atunci se pot plăti ore suplimentare pentru acest angajat. Sau dacă legea nu permite, atunci se pot oferi alte recompense, de data aceasta, din pixul directorului.
Iar când i se spune în plină ședință adevărul directorului, tehnica acestuia este să cheme angajații nemulțumiți și curajoși în birou a doua zi.
Astfel de tehnici le-au folosit și alți directori și sunt bine cunoscute. Astfel de manevre manageriale aparțin unei categorii speciale de manageri. Nu este singura tehnică managerială folosită de acest director, bun prieten cu ,,generalul roșu.”. Îi place să pună cuvinte în gură angajaților, să îi tragă de limbă, să îi aibă la mână și apoi să îi folosească în diferite scopuri.
Directorul nu știe nici la ce oră trebuie gustată mâncarea copiilor și de către cine, dar se dă în spectacol, păcălit de angajații preferați, cu etalarea nivelului managerial într-un mod penibil.
Astfel de subiecte nu se pot discuta în ,,conciliul director,” deoarece directorul dorește să știe dinainte toate subiectele, evitând să fie surprins de subiecte care nu îi convin sau de probleme care nu dorește să le rezolve, având cu totul și cu totul alt ,,angajament” luat când a devenit director.
Atunci când mai invită în birou diverși angajați trebuie să fie foarte curios și cu urechile bine deschise și de unde au avut unii angajați chitanțiere pentru a încasa bani de la colegi pentru mâncarea servită din porțiile copiilor, dacă acele chitanțiere au fost false sau nu, dacă aveau atribuții de casier în fișa postului acei angajați, etc. pentru o corectă și deplină informare, dacă tot este preocupat de bârfe, intrigi și minciuni pe la toate colțurile instituției. Cu certitudine, trebuie să le știe pe toate, dacă acesta este scopul și are timp.
Când angajatul responsabil de un pix cu care scrie și pontajul își permite să spună în fața directorului despre un subaltern: ,,să stea să își bage capul în oală,” atunci când este luat la rost de către responsabilul de la calitate pentru că a scăpat porumbelul, atunci este foarte clar care este nivelul în care se scaldă toți participanții la dialog, dar și care le este scopul.
S-a ajuns la situația în care se poate spune:
- Vai de directorul care nu ascultă de unii angajați!
Și toate acestea sub atenta consiliere și monitorizare a unor inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Maria Tudose