La o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării sunt dascăli care își permit să spună că ,,nu contează ce spune legea, important este ce votăm noi.”
Orice director ar permite astfel de afirmații, înseamnă că ceea ce se ,,orchestrează” sub bagheta lui se încadrează perfect sub eticheta: numărul bate legea. Cu alte cuvinte, unii se cred mai presus de lege. Și astfel de lucruri nu ar fi posibile dacă nu ar fi fost părtași la diferite forme de fentare a legii în moduri nenumărate.
Unii dascăli nu doar că se laudă că nu au citit un regulament, dar își permit să spună că sunt de acord cu acesta, chiar dacă nu îi cunosc conținutul. Pentru ei regulile nu au nicio valoare, dacă funcționează ,,protecția.”
După o încercare de aprobare a unui regulament de ordine interioară într-un ,,conciliu director” a apărut o primă erată la o hotărâre de ,,conciliu.”
A urmat un regulament prin tehnica copy- paste de la o altă unitate de învățământ, în care era trecută și denumirea unei asociații de părinți de la acea instituție.
Și, după câteva bâjbâieli pe marginea unui document important, s-a ajuns la situația în care unii erau dispuși să-l voteze chiar dacă făcea referire la metodologii abrogate. Alt document făcea referire la comisii neînființate. Chiar dacă unitatea de învățământ nu are un secretar, acesta apărea măcar la nivel de regulament. Faimosul regulament făcea apel și la anexe inexistente și la fel de fel de fonduri ale unității de învățământ interzise de mult timp prin lege. După ce unii dascăli au făcut fel de fel de manevre, beneficiind de nenumărate ,,protecții,” unii și-au dat arama pe față neștiind nici care sunt următorii pași ai unor acțiuni instituționale. Dar când nici un director (V.F.) nu știe, chiar dacă ar trebui să răspundă de respectarea legislației în instituția condusă, atunci lucrurile devin mai clare.
Directorul mai crede și susține că o unitate de învățământ poate fi sancționată disciplinar sau că un director poate dispune niște măsuri, iar subordonații ar trebui să le respecte, uitând că acestea nu se pot impune decât în limitele legii.
Dacă există acceptul ca niște formațiuni de studiu dintr-o unitate de învățământ să funcționeze fără a fi evaluate extern așa cum prevede legea, înseamnă că și directorul poate propune spre avizare un plan managerial anual la începutul modulului al patrulea. Numai că este cam ciudat să se propună în martie lucruri care s-au întîmplat în lunile anterioare.
Când un director habar nu are care este treaba cu niște activități opționale, atunci este clar de ce permite ca numărul voturilor să bată legea.
Legăturile dintre un proiect de dezvoltare instituțională și un plan managerial sunt chestiuni pentru unii directori, nu pentru toți. Se pare că acestea nu prezintă interes nici pentru cei despre care se vorbește că sunt ,,prieteni buni” cu un ,,general roșu” (P.M.C.) de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
Când nu se face diferența între elementele de diagnoză utilizate în planificarea unei activități și măsurile sau acțiunile planificate pentru atingerea unui obiectiv specific, deja direcția este una ciudată.
Pentru dezbaterea unui document de prognoză sunt alocate două minute pentru cei care doresc să ia cuvântul. Ceilalți nu doresc dezbatere, doar votarea documentului, pentru că nu contează ce conține și ce spune legea, ci numărul voturilor.
Trăiască ,,protecția!”
Și secretarul de ,,conciliu” are rolul lui: notează ce vrea, cât vrea și cum vrea, dând vina tot pe cel care a luat cuvântul Dar, capacitatea de sinteză ține de un proces psihic superior.
Unele aspcete din legislație se păstrează dacă vrea un director, altele nu. Important este că la final votul îl dau cei mulți. Legea nu contează pentru aceștia, doar numărul, pentru că există precedent, pentru că directorul permite și se complace.
Înainte de orice plan ar trebui să existe un raport al calității. Dacă nu este postat pe site, înseamnă că nu se poate spune dacă există concordanță între documentele de diagnoză și cele de prognoză sau între acestea și realitate.
Când legea spune ce treuie făcut public și legea nu se respectă, atunci se dovedește că numărul celor care votează este mai important decât legea.
Pentru că se poate.
Pentru că se permite.
Pentru că există ,,protecție.”
Pentru că activitatea managerială este consiliată și monitorizată de mai mulți inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Maria Tudose