Un director (V.F.) de la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării a ajuns la nivelul să își dezinformeze angajații pentru problemele pe care le are. Scopul: instigarea împotriva unui angajat pentru a putea aduna ,,probe” ca să se descurce cu marile probleme în care a intrat.
Subordonații nu au voie să mănânce din mâncarea copiilor pentru că este plătită de părinți și fiecare copil are porția lui. Dacă se plătesc porții întregi, trebuie să se regăsească la fel și în farfurie. Așadar, interdicția nu este din cauza unuia sau altuia dintre angajați.
Directorul are diverse ajutoare: unii angajați îl sună și îi spun pe unde ce probleme are sau ce a mai greșit.
Cu toate acestea, problemele sunt multe. Parcă se țin lanț: pe când crede că a acoperit una, apar altele două. Tehnicile preferate de activitate ale directorului sunt cele de hărțuire.
,,Aveam nevoie de încă o săptămână” se lamenta directorul.
Și ,,cadânele” au rolul lor. Complotul și premeditarea sunt la loc de cinste.
Munca în echipă nu este ușoară. Nu se știe niciodată cine are alte interese.
Maria Tudose