Într-o unitate de învățământ structura de personal și organizarea acestuia se stabilesc și prin ORGANIGRAMĂ.
O organigramă reflectă modul în care sunt organizate resursele umane în acea unitate de învățământ. Prin organigrama unei unități de învățământ se stabilește structura de conducere și ierarhia. Trebuie menționate în organigramă: compartimentele de specialitate, organismele consultative, comisiile, colectivele de lucru, precum și alte structuri funcționale, dacă apar prevăzute în legislație.
Când după aproape trei luni de când este director la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării (V.F.) nu reușește să copieze într-o organigramă nici numele coordonatorilor unor compartimente după ce au fost aprobați în ,,conciliul director,” atunci există niște semne mari de întrebare. Sau dacă organigrama a fost realizată de altcineva și directorul doar și-a asumat-o prin semnătură, atunci semnele de întrebare sunt de o altă natură.
Dar, în situația în care nici unii colaboratori trecuți într-o organigramă nu corespund cu cei din anul școlar curent, atunci parcă lucrurile au scăpat de sub control. Și apar și mai multe semne de întrebare.
Un director care își asumă coordonarea comportamentului de control intern managerial, dar în organigramă apare în acel rol un alt angajat decât directorul înseamnă fie că directorul nu mai știe ce face, fie ce roluri și-a asumat.
- O întrebare cât se poate de firească este cum conduce acel compartiment dacă a și uitat în câteva zile de la constituire că și-a asumat acea răspundere?
Compartimentul financiar contabil implică o muncă cu salariile angajaților, cu bugetul sau banii unității de învățământ. Când directorul nu știe nici cine conduce acest compartiment, după ce a primit și aprobarea forului superior pentru ocuparea acelui post vacant pe perioadă determinată, atunci apar foarte, foarte multe semne de întrebare.
Când îți asumi să conduci o unitate de învățământ ar trebui, în calitate de director, să cunoști măcar denumirea comisiilor permanente ale acelei unități de învățământ menționate într-un regulament actual de organizare a învățământului preuniversitar. Acestea sunt cunoștințe elementare pentru oricare director. Când aceste comisii nici nu apar toate enumerate în organigramă, atunci este vizibilă preocuparea managerială în domeniul cunoașterii, aplicării și respectării legislației. Directorul poate avea totuși o scuză, dacă accentul periodic cade pe respectarea ,,ANGAJAMENTULUI.”
Formarea și dezvoltarea în carieră este importantă pentru dascăli și ar trebui să prezinte interes și pentru unii directori de unități de învățământ, care sunt dascăli la rândul lor.
Un alt aspect important este că un coordonator nu este echivalent cu o comisie.
Când un director nu cunoaște faptul că unele cadre didactice au contractul de muncă încetat în acea unitate de învățământ de câteva luni, atunci situația pare mai mult decât scăpată de sub control. Și semnele de întrebare devin exagerat de multe.
Atunci când o persoană cu care nu are nicio relație de muncă un director, neexistând un contract de muncă activ cu ea, dar este asumată de același director că este coordonatorul comisiei care răspunde chiar de evaluarea calității, atunci nu mai există niciun semn de întrebare despre organizarea și funcționarea acelei comisii, dar și despre activitățile acesteia.
Și când nici ,,conciliul director” nu are ochi pentru astfel de aspecte, atunci prima întrebare este dacă cei nominalizați în acea decizie cu roluri de mare răspundere au văzut documentul care asigură structura de personal și organizarea acestuia într-o unitate de învățământ, a cărei activități manageriale este monitorizată de câțiva inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, condus de un ,,general roșu” (P.M.C.)
P. S. Se mai așteaptă o ERATĂ la EROARE.
Maria Tudose