La o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării lucrurile sunt scăpate de sub control.
Directorul (V.F.) este disperat deoarece dacă nu face lucrurile conform comenzilor primite, un grup de cadre didactice îl amenință că va păți ca directorul dinainte: își vor da demisia din ,,conciliul director” și din toate comisiile și vor bloca din nou activitatea instituției, iar directorul va fi nevoit să se întoarcă în școala în care nu prea îl dorește nimeni.
În aceste condiții părinții vor afla adevărul despre cine a blocat unitatea de învățământ iar ei erau informați că vinovatul este cu totul și cu totul altă persoană. Deci, încă o dată se adeverește că minciuna are picioare scurte.
Un cadru didactic din comisia calității (V.M.) cere angajaților semnături în tabele, fără a le specifica ce reprezintă. ,,Șefa calității” minte unii angajați, îi dezinformează, strigă la ei de parcă ar vrea să îi ia la bătaie când îi pun întrebări despre activitățile practicate; îi convin oamenii care semnează diverse tabele pe care le poate atașa la ce dorește sau proceduri fără a ști nici măcar la ce se referă. Prinsă cu minciuna după ce a fost luată la întrebări, ,,șefa calității” trece la crize de isterie, apoi își face unii colegi ,,proști”, deoarece ,,au scăpat porumbelul pe guriță,” finalizând ziua cu circ cât să se audă până la director. Și toate acestea în timpul activității cu copiii.
Unde au fost copiii, cu cine și-au desfășurat activitatea în momentul în care ,,șefa calității” avea de adunat semnături, de făcut circ și de luat la rost angajații din instituție, care nu știu la cine ce trebuie să spună despre proceduri și chestionare, nu interesează nici pe director.
Se pare că după ce ,,șefa calității” a dezinformat și manipulat părinții (în limbaj de specialitate- a practicat puțin mai mult trafic de influență), evident alături de alte cadre didactice, a încercat să își legalizeze activitatea, trecând pe la ,,colegiul director” tot felul de documente spre aprobare.
Comisia de evaluare coordonată de ,,șefa calității” nu avea nici raport de autoevaluare internă, nici regulament aprobat de consiliul de administrație, dar trimitea chestionare părinților, o activitate cu premeditare sub privirile îngăduitoare ale unui director care a reușit în aceeași ședință de ,,conciliu director” să îi aprobe și regulamente și proceduri și strategii, doar să iasă planul și să se poată țină de ,,angajamentul” luat la început de mandat.
După ce i s-a adus la cunoștință că strategia comisiei de calitate are legătură cu proiectul de dezvoltare instituțională, care nu era aprobat de ,,conciliul director,” același director a mai avut o idee strălucită: de a discuta despre strategia comisiei în alt consiliu, cel al tuturor dascălilor, uitând că a aprobat-o înainte în ,,conciliul director” (chiar dacă proiectul de dezvoltare instituțională nu exista deloc la acea dată). Nicio problemă: se așteaptă erata numărul trei.
Lucrurile sunt mai complicate: după ce comisia calității și-a distribuit chestionarele, a avut aprobat planul operațional în același ,,conciliu director” în care s-a aprobat și procedura pentru chestionare. Nu contează că nu și-a putut începe activitatea fără regulament și strategie, important este că a reușit să aibă planul operațional aprobat.
Când o comisie răspunde de elaborarea unor proceduri într-o unitate de învățământ și habar nu are șefa comisiei care sunt acelea, dar înaintează ,,conciliului director” diverse proceduri pentru a-și legifera activitățile, atunci este exact cum face pisica: acoperă la final ceva făcut înainte.
Astfel de demersuri demonstrează nu doar lipsa cunoștințelor manageriale sau a înțelegerii legăturii dintre documentele unei unități de învățământ, ci un management, culmea și al calității după ureche, sub privirile îngăduitoare ale unor inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării, condus de un ,,general roșu” (P.M.C.), care monitorizează și activitatea directorului și a cadrelor didactice dintr-o unitate de învățământ.
Nu este prima dată când este lăsat să se facă de râs în fața subalternilor directorul (V.F.), deoarece mai are cel puțin două gafe mari la activ, remediate prin două erate la două hotărâri de ,,conciliu director,” pe care le consideră și legale, uitând cum le-a realizat.
Un alt angajat, agreat de director (B.M.) flutură zi de zi aceeași lozincă: trei angajați trebuie să plece. Nu îi plac persoanele competente, e deranjat de subalternii care îi spun în față adevărul și îi place să fie înconjurat doar de subalterni care execută fără să treacă prin vreun filtru diferite comenzi, fie din obișnuință, fie de teamă, fie că atât se poate, fie mai multe la un loc.
Nu trebuie ignorați nici părinții care încep să pună întrebări pe la colțuri și unii dintre ei aflând de fapt care este miza, care este stadiul de îndeplinire a ,,angajamentului” managerial, cum au fost mințiți și dezinformați, au apelat la unii sau la alții să vadă care sunt implicațiile faptelor.
Cu alte cuvinte, când unele formațiuni de studiu nu ar fi trebuit să primească avize de funcționare tot datorită celor din comisia calității și din ,,conciliile directoare;” când ,,șefa de la calitate” minte, dezinformează, instigă și apoi face circ (deoarece unii au aflat cum stă treaba cu procedurile și cu chestionarele); când directorul este disperat că dacă nu face jocul unui GRUP ORGANIZAT de cadre didactice, rămâne fără funcție și când părinții dezinformați au înțeles care este scopul acestor acțiuni și ce ,,angajament” și-a luat directorul, în acea unitate de învățământ s-a așternut HAOSUL.
Funcționarea unei unități de învățământ a ajuns să fie în pixul unui GRUP ORGANIZAT, care crede că se poate juca cu autorizații, avize, ,,concilii,” comisii, contracte de muncă, beneficiari direcți și indirecți ai actului educațional sub directa monitorizare a unor inspectori școlari.
Când lucrurile sunt scăpate de sub control și unii deținători de funcții de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării s-au dat la mâna unor angajați dintr-o unitate de învățământ în formă continuă, când au scris rapoarte după bunul plac, nicidecum conform realității, când unele lucruri au fost și premeditate, când în GRUPUL ORGANIZAT mai sunt și ,,proști” (cum au ajuns să se facă unii pe alții), care scot ,,porumbelul pe guriță,” atunci, probabil că cei care mai pot să remedieze lucrurile sunt doar alții, care se ocupă de astfel de grupări și nicidecum cei care au contribuit la instalarea HAOSULUI.
Maria Tudose