La o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării se știe când vin unii inspectori în control. Se pare că lucrurile sunt pe față deja. Un director (V.F.) anunță o categorie de personal că urmează în zilele următoare să sosească un control din partea unor inspectori care verifică diferite aspecte legate de muncă.
Faptul că directorul a fost anunțat nu doar de vizită, ci și de tematica acesteia este trădat de niște activități desfășurate înainte de vizită pentru ca să se rezolve niște aspecte, să se acopere niște lucruri.
Astfel, pentru că din niște documente reieșeau niște aspecte nefavorabile unora, se pare că s-au pierdut sau au fost făcute pierdute. Chiar dacă nu existau nici la începutul lunii aprilie, abia la începutul lunii iulie s-a redactat în scris că s-a realizat un proces verbal de constatare a pierderii acestora.
Condițiile, persoanele responsabile și alte împrejurări sau detalii importante legate de acest subiect nu prea prezintă importanță pentru unii ,,constatatori.”
Important este că s-a chemat din nou un colaborator extern ca să completeze niște fișe, ca să se realizeze duplicate de la ceva pierdut, ca să se semneze de unii că s-au realizat niște instruiri, etc.
Când un director are firme care îi fac documentele manageriale, documentele pentru unele ,,concilii și comiții” pe bani din bugetul instituției manageriate, atunci nu e de mirare că trebuie chemați angajații din concediu pentru a face fel de fel de activitățți restante. Așa se întâmplă când există comisii, există firme, există inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării care consiliază și monitorizează fel de fel de activități.
Unii lucrează, alții mimează, alții beneficiază, alții se bucură că fac parte din câte ,,comisii și comiții și concilii” se poate.
Fără un susținător fidel al multor directori (M.N.), care, se pare că are sarcini bine trasate de un inspector școlar ,,monitor” nu se pot redacta procesele verbale ale unui ,,conciliu director,” nu se poate bifa activitatea de protecție a datelor cu caracter personal, nu se poate realiza activitatea unei comisii care are atribuții cu situațiile de urgență, cu securitatea muncii, a alteia care ar trebui să evalueze personalul didactic. Dacă s-a ajuns ca un astfel de om ,,bun la toate” să ,,managerieze” și ședințele de ,,conciliu profesoral,” este clar cum stă treaba și cu susținerea unuia sau unora.
În loc de concluzii: când se ajunge și la câte o ,,dare de seamă” toate ,,comisiile și comițiile” fac ,,voluntariat” sub îndrumarea și atenta supervizare a unui director. Și atunci, cum să tragi la răspundere niște oameni care se ascund sub eticheta ,,voluntariatului,” care nu au pregătire pentru anumite sarcini, dar nu se dau înapoi să asculte comenzi, care au ajuns să se joace cu ,,jucării” despre care nu au prea multe detalii?
Importantă este PROTECȚIA și COMANDA.
Maria Tudose