Un actual director, fost inspector școlar de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării (V.M.C.) a reușit să demonstreze că și posturile eliberate de unele cadre didactice la etapa de detașare nu reușesc să fie publicate în aplicația națională a posturilor. Ulterior eliberării unui astfel de post la finalul lunii august a anului curent de către un cadru didactic detașat la un alt nivel într-o altă unitate de învățământ, acesta nu apare rezervat la unitatea de învățământ patronată de acest fost inspector școlar în vederea ocupării în ședințele de mobilitate ulterioare de către cadre didactice doritoare și participante la ședințele publice.
Cu certitudine acest lucru nu s-a putut realiza decât cu sprijinul unor foști colegi inspectori școlari de la acest Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, fiind ocupat după metode foarte cunoscute în această zonă de către cine s-a dorit.
Din nefericire nu este singurul caz de acest gen.
Chiar dacă în planul de școlarizare pentru această zonă de nord a țării nu au apărut multe posturi pentru grupele de antepreșcolari, acestea au apărut la unele unități de învățământ ulterior, fiind etichetate în aplicația națională a posturilor cu sintagma: ,,suplimentare grupe.”
Dacă suplimentarea unor clase sau grupe s-a aprobat de către consiliul de administrație a acestui Inspectorat Școlar Județean din zona de nord a țării, la o unitate de învățământ au apărut în aplicația națională a posturilor inițial două posturi pentru antepreșcolari imediat după a doua decadă a lunii august din anul curent. Acestea au fost ocupate imediat de către persoane care au participat la concursul de titularizare: una pentru antepreșcolari, alta pentru preșcolari, una în limba română, alta într-o altă limbă specifică unității de învățământ pentru care au fost scoase posturile.
Pe data de 30 august 2024 la aceeași unitate de învățământ erau deja suplimentate patru posturi pentru antepreșcolari. Curios este că acestea nu apar aprobate în anexele hotărârilor consiliului de administrație ale Inspectoratului Școlar Județean din această zonă de nord a țării. O posibilă explicația este că atunci când unul dintre inspectorii școlari generali adjuncți (H.A.) a acestui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării face parte din consiliul de administrație, probabil a dat aprobare directă pentru aceste posturi, nefiind nevoie și de acordul consiliului de administrație. Unii sunt obișnuiți să facă cam ce vor în anumite posturi sau funcții pe care le dețin, considerând că protecția ,,culorilor” aflate în ultimii ani la cârma țării este mai importantă decât protecția legii.
Și în acest fel, se poate considera că dacă unii directori sau inspectori școlari pot sfida legile țării și chiar propriile proceduri pentru care apar semnături de avizare, atunci acesta este exemplul care se dă celorlalți dascăli din zona nordică a țării în perioada numită ,,România EDUCATĂ.”
Iar ocupanții acestor posturi scoase în anumite momente, unele cu dedicație pentru candidații la diferite etape de mobilitate sau la concursurile județene pentru personalul calificat sau necalificat, consideră că sunt, la rândul lor, protejați de către cei care le-au creat locul de muncă, i-au ajutat să îl ocupe și ulterior vor veni în inspecții școlare fel de fel: de la definitivat, grade didactice, până la cele tematice sau la comanda ,,generalului roșu,” care va trebui să mai găsească o erată sau să semneze o procedură pentru a putea acoperi fel de fel de jocuri de culise în interesul unora sau altora.
Maria Tudose