Asigurarea egalităţii de tratament pentru unii deținători de funcții este un concept cu care nu se prea intersectează în activitatea cotidiană. Nici un actual director detașat (G.I.T.) nu a dorit să bifeze acest aspect pe multe sectoare de activitate. Unul ar fi chiar proiectele. Astfel, a reușit să semneze un raport a activității unui proiect în care nu era trecut niciun leu la buget, fiind suficiente doar mențiuni precum: donații, fonduri proprii, finanțare extrabugetară. Motivația poate fi legată și de coordonatorii proiectului pentru anul următor. Dintre aceștia au reușit să fie trecuți la pomenire directorul și doi încă actuali inspectori școlari (F.M. și F.A.N.) de la un Inspectorat Școlar din nordul țării, tot foști directori.
După ce același director a încercat fără izbândă să determine coordonarea altor proiecte și de alte persoane, a apelat la condei și l-a folosit în forme diferite: de la invocarea necesității unor dovezi de sponsorizare (uitând că în alte proiecte a avut altă măsură), până la realizarea unei faimoase erate prin care un alt proiect a fost asumat de un ,,conciliu director,” nu doar de cel care l-a și coordonat (directorul), ajungând pentru aceleași persoane agreate să bifeze și unele acorduri care mai de care. Acorduri despre activități care implicau și bani. Numai că acestea au fost semnate ulterior unor fapte care implică bani, bani de la părinți, bani colectați prin intermediul copiilor. Regulamentele și legile sunt pentru alții, nu pentru angajații agreați și susținuți, ale căror acțiuni trebuie acoperite. Ar mai fi o categorie de bani, cei nominalizați în unele borderouri. Dar, probabil nici aceștia nu contează pentru unii, uitând că pentru anumite ,,manevre financiare” este nevoie și de niște ,,mandate.” Despre manevre financiare se va mai scrie.
,,Povestea banilor” este lungă și plină de adevăruri.
Din aceeași serie a acțiunilor dincolo de sfera dată de legislație intră și banii acordați chiar și pe statele de plată. După ce același director a bifat niște decizii de suspendare a unor contracte de muncă când a putut, nu când a trebuit, nu s-a dat înapoi nici din a aproba niște zile de recuperare, evident în baza unor planuri de recuperare a unor activități ce ar fi trebuit desfășurate în timpul grevei angajaților.
,,Sărmanele planuri!”
Și nu bine a început anul școlar că a trecut la alte decizii, reușind să treacă angajați dintr-o tranșă în alta, fără a mai ține cont de suspendări. La categoria angajaților privilegiați sunt importante serviciile realizate de către aceștia directorului, nu vechimea, legislația sau echitatea. Banii ca banii, dar recuperarea lor poate deveni interesantă la unii subordonați.
Ușor de dat, mai greu de luat!
După ce alături de unii susținători din cadrul unui Inspectorat Școlar (F.M.) dintr-o zonă de nord a țării s-a chinuit să demonstreze că din componența unei comisii care s-a ocupat de mobilitatea personalului poate face parte cine a dorit directorul, chiar dacă acel cadru didactic înrolat ca președinte nu era nici membru într-o comisie a calității și nici în cea a curriculumului, a trecut la altă manevră pentru aceeași comisie înainte de a se sfârși anul calendaristic. Evident comisia va juca rolul ei în noul an. Astfel, a votat componența aceleiași comisii înainte de a apărea și metodologia.
Despre comisii și ,,comiții” s-ar putea scrie multe. Este bine totuși că ,,ridicătorii de două degete” dintr-un ,,conciliu director” au aprobat încă de la începutul anului și atribuțiile comisiilor, nu doar componența. Dar, până a le vedea așternute și în decizii, se pare că este cale lungă. Pentru unii directori agreați și susținuți unele lucruri se pot realiza și așa. Manevrele de acoperire sunt mai ușoare, ca și cele de mușamalizare.
După modelul ,,directorului- secretar” s-a lucrat de-a lungul timpului și în unele comisii, chiar și de evaluare. Numai că în aceste comisii diverși lideri au realizat astfel de roluri, dublu roluri: și de lideri și de secretari. S-au luat și note de relații, dar totul a fost curat ca lacrima și pentru cei care au interpretat rolurile și pentru cei care au cerut notele, uitând cu desăvârșire alte relatări din alte procese verbale și banii încasați aproape un jumătate de an la plata cu ora pentru cineva care nu a reușit să semneze o condică nici trei luni, dar a bifat la final integral: FOARTE BINE.
Dacă în unele ,,concilii” același director (G.I.T.) a crezut că este suficient să fluture pe sub nasul angajaților unele regulamente sau proceduri pentru a și le asuma prin semnătură, în alte ,,concilii” a trimis doar coperta acestora într-un gup (prima pagină) și deja au fost aprobate. Coperta face toate aprobările. Ai copertă, ai vot. Conținutul este pentru alții.
Trăiască formele fără fond!
Când unii s-au trezit în tot felul de ,,concilii” fără a apărea într-o decizie sau fără a face parte dintr-un comitet, poate că s-ar putea considera o explicație pentru unele aprobări. Ar mai putea fi o explicație la fel de interesantă: unii reprezintă interesele unora, nu ale celor care ar fi trebuit să îi voteze, deoarece aceștia nu au fost nici prezenți jumătate plus unu la întrunirea de nominalizare.
Cât timp faci parte dintre angajații agreați, poți intra și cu cizmele și cu bocancii în zona în care unii veniți în control sunt ,,mascați” din cap până-n picioare. Și asta se poate întâmpla în fiecare an. Nicio propunere de cercetare nu îi descurajează. Și niciun control al unor instituții care își trimite angajații la ,,o cafea” pentru a mai ,,aranja” unele aspecte și pentru a redacta câte hârtii și autorizații există, uitând scopul pentru care au realizat deplasarea.
Și toate acestea se înregimentează în același program intitulat România EDUCATĂ, formată din angajați care permit, încurajează și susțin astfel de ,,manifestări.”
Maria Tudose