Există unități de învățământ în care o singură persoană îndeplinește mai multe roluri.
Dacă un director (G.I.T.) de unitate de învățământ are atribuții și de secretar unii l-ar putea compătimi, alții l-ar putea invidia. Pe hârtie nu au stat lucrurile așa de-a lungul exercitării atribuțiilor. În diferite documente publice, cu rol reglator a existat compartimentul secretariat la unele articole, la altele acesta era preluat de către director. A fost greu pentru realizatori să aibă o unitate de cerințe în cuprinsul unui singur document. Nu este de mirare însă un astfel de aspect dacă același director nu a reușit să facă diferența nici între un proiect și un regulament.
Lucrurile nu s-au oprit. Neconcordanțe au fost și între regulamente și dispozițiile legale invocate chiar în cuprinsul acestora.
Nici modificările aduse unor documente importante nu s-au dezbătut, ci s-au impus, după practicile vechi dobândite pe vremea când era acest director un inspector școlar.
Acest dublu rol a permis de-a lungul timpului tot felul de acțiuni: ștersături realizate în diverse registre, spații libere lăsate cu scop premeditativ, scoaterea din instituție a unor documente după comandă, după cerere, după bunul plac sau moft, ignorând legea, dar având complicitatea celor care ar fi trebuit să interzică categoric astfel de ,,lucrări.”
S-a ajuns la nivelul de a impune semnarea diverselor tabele care au fost atașate ulterior la tot felul de documente, în funcție de interese și de nevoia de a acoperi manevre și acțiuni specifice.
Acest director nu s-a dat înapoi de la a pedepsi, după ce i-a amenințat pe unii angajați, pentru nesemnarea unor documente, pe care ulterior le-a cerșit prin diverse grupuri, grupușoare, grupulețe și ,,cafenele.”
A bifat și un foileton al ,,concediilor de poveste”, despre care se poate povesti un an și-o vară: angajați pontați dar absenți, angajați în concediu dar plătiți în activitate, recuperări după bunul plac, libere peste libere, învoiri peste învoiri, delegare de atribuții din pixul managerial, uitând de rolul conciliului director, anulări de prezențe la serviciu, minciuni colaborative realizate cu foști colegi dintr-un Inspectorat Școlar din nordul țării, etc.
Această frumoasă cârdășie i-a permis acte de hărțuire, instigare, denigrare, umilire, pentru care, după propriile porniri și zvâcniri, s-ar cuveni și cinstirea cu respect.
Hai cu cinstea!
Când pui subordonații să facă lucruri care îți demască caracterul, integritatea și obiceiurile, nu faci decât să întărești convingerile unora.
Hai cu respectul!
Când prin șantaj sau alte tehnici folosești subordonații pentru a face diverse ,,munci” arăți nivelul la care a ajuns EDUCAȚIA din țara aceasta.
Hai cu cacealmaua!
Când ai susținerea superiorilor pentru astfel de fapte, ceea ce se poate cerși este un cuvânt antonim cu respectul.
Trăiască complicitatea!
Ce rol au codurile, regulamentele, procedurile sau sloganurile, cât timp faptele demască lipsa corectitudinii, ignorarea valorilor, absența onestității, mai ales a celui care ar trebui să fie nu doar exemplu, ci cel ce veghează la respectarea acestora?
Praf în ochii unora ….
Maria Tudose