Există situații când directori, mai mulți inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării și unii angajați din Ministerul Educației își permit să nesocotească inclusiv Legea Învățământului Preuniversitar.
Dacă există o metodologie pentru înscrierea copiilor în educația timpurie pe care inclusiv cei din Ministerul Educației permit să fie încălcată, atunci se dovedește și marea prietenie între cei care și-au permis să o încalce dintr-o zonă de nord a țării și domnul de la Corpul de Control (K. I.) așa cum a declarat ,,generalul roșu” (P.M.C.).
Când angajați ai Ministerului Educației au semnat o procedură de repartizare a copiilor în grupele de debut și a elevilor în clasele pregătitoare, a cincea sau a noua și pot constata dintr-un birou ministerial dacă s-a respectat sau nu și nu o fac, atunci înseamnă că nu le pasă de ce se întâmplă în EDUCAȚIE.
Când s-au creat diferite sisteme prin care se culeg date despre beneficiarii direcți, la care au acces și cei din comisii naționale și nu sunt curioși să vadă dacă sunt respectate legile țării, propriile metodologii sau proceduri, atunci este vorba că pe banii tuturor românilor există diverși angajați în această țară care își permit să facă ce doresc.
Când angajați din Ministerul Educației menționează în mod repetat că direcționează diverse documente spre ,,competenta soluționare” a unor inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării și pot constata cu ușurință cum stă treaba cu competența, dar, totuși nu o fac, atunci înseamnă că există și acordul unora dintre aceștia pentru ca unele lucruri să se gestioneze în acest mod.
Când un raport al unui inspector școlar conține date care pot fi verificate și dintr-un birou ministerial, dar nu se face, chiar dacă foarte multe informații din raport le sunt arătate celor care sunt așezați în diverse fotolii în Ministerul Educației că nu sunt conform legilor, metodologiilor, procedurilor sau regulamentelor EDUCAȚIEI, atunci fie nu se înțelege limba română, fie nu se dorește respectarea legislației specifice, fie ambele.
Copiii înscriși în sistemul educațional au și obligații și drepturi. Unii au prioritate la un act educațional. Dar, legile statului român detaliază ce înseamnă un act educațional de calitate pentru toți copiii dintr-o grupă sau clasă constituită, pornind de la numărul acestora și componența formațiunilor de studiu.
Există în țara noastră niște reglementări pentru o anumită categorie de copii. Dacă acestea nu se doresc a fi respectate nici de către unii angajați din Ministerul Educației, atunci înseamnă că nu le pasă de drepturile copiilor protejați de legile statului român.
Legile unei țări sunt și pentru dascăli, și pentru părinți, și pentru inspectorii școlari și pentru angajații din Ministerul Educației.
Când unii inspectori școlari (F.N. și F.M.) își permit să semneze rapoarte în urma unor controale, potrivit cărora un anumit număr de copii frecventează o anumită formațiune de studiu și nu alta, motivând acest aspect prin invocarea ,,binelui suprem al copilului,” atunci cu certitudine este un ,,bine” ce trebuie definit doar din perspectiva unora, nicidecum al tuturor și un ,,bine” cu flagranta încălcare legislativă în detrimentul ,,binelui” unei categorii de copii protejată de lege și nu numai.
Și când ,,binele” unora a creat altora opusul, atunci acțiunile celor deținători de funcții ,,colorate” nu s-au oprit și au început acte de mușamalizare diferite, apelând la instigări și dezinformări.
Și, uite așa, România EDUCATĂ înseamnă că nici unor angajați din Ministerul Educației nu le pasă dacă legislația specifică se respectă de către unii din sistemul educațional.
România EDUCATĂ înseamnă că nici unor angajați din Ministerul Educației nu le pasă de drepturile unor copii protejați de lege.
România EDUCATĂ înseamnă că nici unor angajați din Ministerul Educației nu le pasă ce fac în diverse zone ale țării cei care au primit și ,,binecuvântarea” lor de a funcționa pe anumite fotolii de conducere după criterii total necunoscute.
Când nici copiii nu prezintă importanță nici pentru unii angajați din Ministerul Educației, atunci întrebarea firească este:
- ,,România EDUCATĂ, încotro?”
,,Lecția” predată de cei care se află la unele butoane ,,colorate” și care ignoră legile țării este că unii își permit și nu o dată să facă ce vor, dacă beneficiază de o anumită protecție.
Modelul oferit celor din sistemul educațional de cei numiți în diferite fotolii de conducere după criterii lipsite de transparență este că se poate încălca legislația specifică fără ca unii care ,,practică acest sport” să suporte vreodată consecințele.
Și atunci mesajul acestor deținători de funcții ,,colorate” este ca toți cei implicați în EDUCAȚIE să facă la fel ca ei că nu pot păți nimic: să nesocotească legile țării și drepturile unor copii protejați de lege.
Povestea cu încălcarea legilor nu este de actualitate, cea cu tehnicile de mușamalizare iar este una foarte bine cunoscută deja, povestea intereselor unora este evidentă de mult timp, dar cu copiii acestei țări ce au?
- Ce le-au făcut copiii?
Maria Tudose