Un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării are activități propuse de consiliere și monitorizare cu scopul de a demonstra forului central că se lucrează, că se fac pași pentru a gestiona anumite aspecte, care, de fapt sunt ascunse sub preș în formă continuă.
Astfel, din când în când un inspector școlar autointitulat ,,monitor” (N.F.) în fața unor angajați are și rolul de ,,împăciuitor.” Doar că la ,,împăciuială” permite unui administrator (B.M.) să denigreze subordonații, folosind cuvinte jignitoare. S-au făcut și afirmații fără dovezi. Se pare că inspectorul școlar nu prea a fost curios de dovezi. Dacă un director poate minți și un administrator susține minciuna sau invers, din punctul de vedere a celui care face ,,împăciuiala” lucrurile pot continua.
Când un administrator afirmă în fața unui inspector ,,monitor” că mâncarea a fost sărată în anumite zile, dar nu are proces verbal constatator pentru acele zile, probabil ar trebui să fie crezut, doar a demonstrat și acesta de-a lungul anilor că are o anumită ,,protecție.”
Dar, când același administrator stă la activități de ,,socializare” cu un colaborator, uitând să își comande marfa la timp, nimeni nu face proces verbal, directorul nu se autosesizează și inspectorul ,,monitor” acoperă astfel de activități menționând că furnizorii de alimente pot să întârzie cu marfa deoarece deservesc mai mulți clienți. Cu certitudine așa pot sta lucrurile în anumite situații, dar nu în situația în care marfa nici nu a fost comandată la timp, iar cel care ar fi trebuit să se achite de această sarcină se ocupă de denigrări, instigări, dezinformări și minciuni.
Când nu ajunge marfa la timp presiunea finalizării mesei unor copii este asupra celor care o gătesc, aspecte trecute cu vederea de inspectorul ,,monitor.”
Se pare că acest inspector școlar delegat dorește să se scrie în anumite procese verbale că sunt angajați supărați pe colegii lor, care au dialog cu un angajat dintr-o unitate de învățământ. Dialogul, comunicarea, relaționarea între angajații unei instituții nu ar trebui să fie interzise într-o societate democratică, decât dacă acolo se practică abuzul, instigările, discriminarea, discreditarea, hărțuirile, etc. Sau mai pot fi interzise dacă sunt lucruri care trebuie ținute ascunse, mușamalizate sub diferite forme de cei trimiși cu sarcini ,,de serviciu” de unii sau de alții.
După ce un director (V.F.) a amenințat o categorie de personal că dacă îl prinde mâncând din porțiile copiilor desface contractul de muncă pe loc, apoi s-a asigurat că are un proces verbal că nu a cerut să se gătească pentru personal în acea unitate de învățământ, a urmat etapa a treia: se mănâncă zile în șir, dar directorul nu vede, administratorul se plimbă nestingherit printre pofticioși, dorind să le demonstreze că nu are nicio problemă cu acest aspect. Ar mai fi un colaborator care ar trebui să constate că porția gătită nu se regăsește în farfuria celui pentru care plătește părintele. Doar că acel colaborator are alte preocupări în timpul serviciului. Una dintre preocupări este să joace rolul unei ,,asistente personale” a directorului, permițându-și să- i spună când și unde să intre și cu ce scop. Nu trebuie uitat că directorul știe aceste aspecte, dar refuză să le vadă, instigând un angajat să scrie cu mâna lui că mănâncă unii angajați din mâncarea plătită și de părinții unor copii făcuți de director ,,amărâți.” Instigarea de către director a unor angajați la a face sesizări, refuzând să constate diferite aspecte este o practică folosită. O posibilă explicație este că își permite aceste instigări, fiind ,,prieten bun” cu ,,generalul roșu” (P.M.C.), după cum spun ,,gurile rele.”
Inspectorul ,,monitor” prezent nu a fost curios să vadă nici porțiile copiilor, nici câți pofticioși sunt în jurul lor, nici faptul că unele facturi nu erau însoțite de un anumit certificat, având altă ,,misiune.”
Când cineva are rolul de a ,,rezolva” într-un anumit mod o situație sesizată în scris, folosindu-se de tot felul de ,,protejați,” cu scopul de a produce o probă ce urmează a fi folosită, atunci lucrurile sunt făcute cu premeditare și în complicitate.
Inspectorul ,,monitor” nu a fost curios nici despre faptul că un copil de trei ani primește o bucată dintr-o plăcintă și cel de cinci ani mai multe bucăți, chiar dacă porția este aceeași pentru toți copiii indiferent de vârstă și suma scoasă din buzunarul părinților la fel. Singura preocupare a ,,împăciuitorului” fiind să îi dea peste nas unui angajat că nu este treaba lui prețul sau furnizorul sau livratorul. Și uite așa: unul coace plăcintele, altul le livrează, altul impune porțiile, părinții scot banii din buzunar, porțiile sunt pe categorii de copii, iar cei care au acces la facturi însoțite sau nu de certificate obligatorii pe loc (nu fabricate ulterior) trebuie să nu vadă decât ce îi spune inspectorul ,,monitor.”
Un inspector școlar ,,monitor” pare deranjat când anumite aspecte sunt aduse în atenția unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării și consideră că sunt angajați care nu ar trebui să aștearnă pe hârtie anumite probleme, decât dacă se consideră ,,avertizori de integritate.”
După părerea aceluiași inspector ,,monitor” un bucătar nu trebuie să fie preocupat decât de a băga mâncarea în oală. Doar că orice angajat care are coleg și împarte munca pe din două, nu ar trebui să aibă în fișa postului obligația de a realiza munca a două persoane dacă îi lipsește colegul dintr-un motiv sau altul. Și când o fișă este trimisă în ,,conciliul director” și alta se oferă a fi asumată, având anumite însemnări cu dedicație, atunci, din nou aceste aspecte nu trebuie văzute.
Există angajați care nu au voie să vadă directorul intrând prin ușa din dos a unei instituții într-un spațiu care necesită un anumit echipament purtat și de acesta, angajați care sunt umiliți de cei care s-a văzut în formă continuă că sunt ,,protejați.”
Aceeași categorie de angajați nu au voie să audă când un director face doar niște copii dintr-o anumită formațiune de studiu ,,amărâți,” atunci când a dat unui cadru didactic o ,,mână de ajutor” pentru a se deghiza în Moș Crăciun. Dar, același director uită că sunt ,,amărâți” când permite angajaților să li se diminueze porțiile de mâncare copiilor pentru unii angajați pofticioși pe care îi folosește în ,,comisii și comiții” sau în ,,conciliul director.” A mânca zi după zi din mâncarea unor copii a căror părinți plătesc cu sudoare hrana necesară zi de zi nu reprezintă nici pentru director, nici pentru administrator, nici pentru asistenta medicală, nici pentru inspectorul ,,monitor” nicio problemă. Iar cei care văd și spun sunt trași la răspundere într-un fel sau altul de cei care se înfruptă zi de zi din banii părinților sau din sudoarea muncii lor pentru copii.
Același angajat nu are voie să vadă facturile de la un anumit furnizor. Și atunci, pentru ca acel angajat să ajungă în situația să nu vadă și să nu audă decât ceea ce vrea un director, care după cum spun ,,gurile rele,” ar fi făcut o ,,vizită de lucru” la acel furnizor, se apelează la alte măsuri și la ajutorul celor hrăniți din mâncarea plătită de părinți doar pentru copiii lor, angajați sau delegați care lucrează la ,,comenzi” în diferite ,,comiții” și ,,concilii conducătoare.”
Când un director își permite să sune un angajat după o anumită oră seara să șteargă un mesaj de pe un grup de comunicare, atunci povestea devine mai interesantă.
Situația când unul scrie sau declară și doi stau de martor nu funcționează în toate cazurile. Lipsa unor probe care să însoțească niște declarații poate crea unora o mare problemă.
Susținerea unor mincinoși de către un inspector ,,monitor” prin tehnici diferite demonstrează multe despre problemele ascunse, despre profesionalismul unor detașați în ,,așa- zisul interes al învățământului” pe fotolii de conducere, despre subiectivismul cu care tratează subiecte sensibile.
Un proces verbal obiectiv sub privirile unui inspector ,,împăciuitor” trebuia să conțină și faptul că un angajat strigă în gura mare că a avut și are susținere și este ,,protejat.”
Despre studiile unor angajați se dau doar informări verbale. Și subiectul este folosit de deținătorii de funcții sau ,,ajutoarele” acestora pentru a instiga și pune unii ,,protejați” să lucreze la comandă.
Când un superior se dă la mâna celor care strigă în gura mare că beneficiază de ,,protecție,” atunci trebuie să se asigure că, în primul rând, nu îl dă de gol în anumite situații sau condiții sau nu vorbește în anumite situații despre ce înseamnă ,,protecția.” Pentru unii angajați din această țară este o laudă că beneficiază de ,,protecție,” că sunt sfătuiți și ajutați când scriu câte o ,,fițuică,” uitând și ,,protejații” și protectorii că de fapt ,,și-au dat examenul” în fața cui nu trebuie nici să vadă nici să audă că nu reușesc să redacteze o simplă cerere.
Maria Tudose