Ce înseamnă o activitate de promovare ?
Ce se poate promova la nivelul unei unități de învățământ ?
Ce înseamnă promovarea imaginii unei unități de învățământ ?
Pentru unii directori: o activitate procedurală, care necesită un anume parcurs și unele aprobări.
Pentru alții: un telefon la o foarte bună prietenă (N. F.).
Pentru unii directori lucrurile se află într-o mare nebuloasă din dorința de a demonstra ceva. Și astfel nu mai știu la prânz ce au spus dimineața:
Dimineața directorul (G.I.T.) afirma: ,,Se știa că vine televiziunea.”
La ora prânzului același director afirma: ,,A fost totul spontan.”
Ce poate însemna pentru acest director cuvântul ,,spontan” ?
Să iei declarații de la unii angajați că sunt de acord să apară la televiziune cu două zile înainte de apariția televiziunii în spațiul instituției ?
Să anunți doar unele cadre didactice de activitatea de promovare, altele să afle doar dimineața la prima oră, iar a treia categorie să se trezească cu camera de filmat la ușa sălii în care își desfășoară activitatea educațională ?
Să anunți unele cadre didactice să pregătească scurte filmulețe de la unele activități anterioare pentru a le introduce în materialul ce va apărea la acel post de televiziune?
Să anunți doar unele cadre didactice să pregătească un material dintr- o anumită zi (când ar fi trebuit să se desfășoare alte activități, cum ar fi cele de evaluare) pentru care este nevoie și de un anume acord chiar și de la unii părinți ?
Cât este de spontan când unii părinți știau cu o zi înainte iar unele cadre didactice nu ?
Ce a demonstrat acest director în fața cadrelor didactice și a unor părinți ?
Ceea ce demonstrează în formă continuă : nepriceperea de a realiza unele lucruri corect, legal și imparțial.
Care director ?
Acel director, care permite realizarea unor așa- zise filmări ,,spontane,” uitând să întrebe de bun simț (dacă prevederile legislative nu le știe), dacă are și acordul cadrului didactic pentru a-i deranja activitatea sau pentru a-i filma acel segment de activitate când dorește directorul, motivând că nu este timp peste câteva minute.
Acel director, care a uitat să anunțe doar unele cadre didactice că a dat acordul pentru ,,filmări spontane,” când dorește directorul, aflat probabil, după propria percepție ,,pe moșia proprie.”
Acel director care a dorit să demonstreze prietenei sale, care însoțea cameramanul (un alt cadru didactic care trebuia la acea oră să fie în altă unitate de învățământ și să desfășoare alt gen de activități, potrivit unui contract de muncă și a unui program) că face ce dorește, uitând să întrebe prietena când a obținut aceasta acordul cadrului didactic să intre cu cameramanul în spațiul sălii de activități.
Acel director care demonstrează un anumit stil de conducere, care nu se mai potrivește vremurilor actuale, în care toți copiii trebuie să beneficieze de aceleași șanse și de egalitatea de tratament, mai ales într-o instituție publică de educație.
Acel director care nu a înțeles că nu toți subordonații sunt ,,ghiocei” și semnatari ai unor atribuții din afara unor ordine de ministru.
Acel director care a încercat să demonstreze în fața părinților, care fac voluntariat, că își permite nu o dată să facă ce dorește.
Dar, adevărata față a învățământului actual este cea pe care o percepem toți în fiecare zi, indiferent de rolul pe care îl avem: copil, elev, student, dascăl, părinte sau simplu contribuabil.
Maria Tudose