Un ,,general roșu” (P.M.C.) și un inspector școlar general adjunct susținut de ,,culoarea galbenă” (M.I.) au înaintat o rețetă unui director (D.A.) în urma căreia s-au înghesuit o suită de susținătoare să pună umărul la implementarea acesteia.
Atunci când este vorba despre bani, în orice unitate de învățământ preuniversitar niciun director nu poate să se descurce fără ajutorul contabilului. Și cum bani i-au trebuit destul de mulți unui fost director (G.I.T.) pentru a reuși să acopere diverse nereguli, rolul contabilului a fost unul destul de important. Dar, se pare că a avut și alte ,,contribuții” la activitatea unei unități de învățământ.
Nu doar că a adus o copie a unei ștampile de acasă, fără ca un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării să verifice cine a dispus realizarea acelei copii, dar a răspuns și de registrul de evidență a salariaților unei unități de învățământ, în care figura cu contract de muncă și un director titular în altă unitate de învățământ și detașat în interesul învățământului pe funcția de conducere unde mai avea un contract de muncă. Erau și alți angajați cărora le încetase contractele de muncă și încă mai figurau în același registru de evidență a salariaților cu mai multe contracte de muncă.
După ce acest contabil (R.P.A.) a declarat într-o primă lună a unui an că o ștampilă a unei instituții s-a casat și copia acesteia se afla la acea dată în inventarul instituției, s-a putut constata la câteva luni că a mințit. Doar la începutul lunii a patra s-a aprobat casarea ștampilei, iar procesul verbal de casare atât a acesteia, cât și a copiei s-a înregistrat abia în luna următoare. Cu toate că vechile sigilii ar fi trebuit casate în maxim 30 de zile de la primirea noilor sigilii, se pare că unora le-a luat aproape un an pentru a realiza ceea ce spune legislația. Iar conducătorii unităților de învățământ care au trebuit să răspundă de păstrarea și utilizarea legală a sigiliilor cu stema României au avut privilegiul de a avea calificative extraordinare și nu li s-a aplicat nicio sancțiune disciplinară, ,,misiunea” acestora nefiind una deloc ușoară.
Evident că toți angajații unei unități de învățământ care au pus umărul la povestea ,,casării unei ștampile și a copiei acesteia” au avut suficiente motive să scrie declarații după declarații, având în vedere sensibilitatea subiectului și gravitatea faptelor.
Unii directori au trebuit și trebuie în continuare să fie protejați și susținuți atât de unii inspectori școlari de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, cât și de unii angajați folosiți în activități diverse.
Lucrurile de o anumită factură nu s-au oprit, deoarece au fost de acoperit diverse nereguli privind salarizarea, concediile de odihnă, alte contracte de muncă din perioada unei faimoase greve din sistemul educațional. Când nu există corespondență între documentele în baza cărora se întocmesc state de plată, atunci, cu certitudine, unii își pot justifica dorința de a așterne pe hârtie verzi și uscate.
Când o instituție importantă cu rol în a controla aspecte financiare găsește nenumărate nereguli, există motive ca unii angajați să se transfere sau să se detașeze la alte unități de învățământ. Greu cu implementarea unor recomandări, atunci când presiunile sunt și de altă factură.
S-au realizat și alte greșeli și s-a ajuns în situația ca să se rețină bani pe stat de plată unor angajați, fără a fi realizate toate procedurile legale corecte în acest sens.
Unii angajați au beneficiat fie de protecția nașei care își desfășoară activitatea la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării (C.S.), fie de sprijinul unei prietene de la un Inspectorat Teritorial de Muncă.
Povestea altor contracte de muncă neîmânate unor angajați nici la câteva zile după începerea anului școlar curent (conform spuselor lor), dar care au avut sarcini de muncă cu patru zile înainte de a avea relații de muncă în acea unitate de învățământ este un alt motiv de a pune umărul la respectarea unei rețete date de câțiva angajați a unui Inspectorat Școlar Județean din nordul țării.
Se pare că unii au devenit specialiști nu doar în dezinformări sau în minciuni, dar și în evaluarea activității altor angajați pentru care nu au nicio abilitate sau decizie. Și atunci când unii angajați nu au decizie în vederea realizării unei activități de evaluare a unui angajat, înseamnă că își permit să facă ce vor în timpul în care au alte sarcini de serviciu, aspect care nu s-ar putea realiza decât cu acordul unui director.
Și când un alt director (V.F.) nu cunoaște unele aspecte (decât cele care i-au fost spuse doar de unii) și dorește să demonstreze că își respectă un ,,ANGAJAMENT,” pentru care apelează la tot felul de ,,ajutoare,” atunci ,,grupul” intern și extern intră în acțiune.
Maria Tudose