La începutul anului școlar curent un ,,general roșu” (P.M.C.) și un ,,adjunct” susținut de ,,culoarea galbenă” (M.I.) și-au asumat în scris o rețetă. Nu bine a ajuns rețeta pe masa unui director (D.A.), că a început aplicarea acesteia. Acest aspect demonstrează munca colaborativă, într-un ,,grup organizat” extins.
Unul dintre dascălii care au dorit să ofere ,,o mână de ajutor” este cel care are niște beneficii profesionale și financiare în urma unor numiri pe ici – pe colo în tot felul de ,,comisii, consilii, comiții” și echipe de lucru, inclusiv la nivel de județ.
Cu certitudine dintr-un consiliu consultativ, care are atribuții în cadrul concursului de gradații de merit nu poate face parte decât un cadru didactic (P.C.F.) care îndeplinește mai multe roluri în același proiect aflat într-unul din calendarele Ministerului Educației: îndrumă niște copii pentru a realiza câteva lucrări; acele lucrări ajung pe masa unui juriu din care face parte și cadrul didactic, care a îndrumat copiii și i-a înscris la concursul jurizat și de acesta. Evident că activitatea nu a realizat-o singur în comisia de jurizare, ci alături de alte cadre didactice cu îndeletniciri similare, dar și de un inspector școlar (F.M.) de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării. Din trei copii îndrumați, doi au obținut și premii. Lucrurile nu s-au oprit aici, deoarece printre copiii premiați se află și cel îndrumat de un fost inspector școlar (V.M.C.), care în anul școlar în care a realizat această ,,performanță” avea activitate de director, nicidecum de cadru didactic la categoria de vârstă la care îndruma copii pentru a participa la diverse concursuri. Iar obligația de predare o realiza acel director (fost inspector școlar) la alt nivel. Evident că nu este singurul director premiat de un juriu din care face parte un inspector școlar (F.M.). Există și alții, ale căror dosare pline de ,,merite” și de premii obținute în acest mod, s-au transformat sau se vor transforma în bănuți. O parte din evaluatorii acelui concurs au fost și vor fi nu doar acest inspector școlar (F.M.), ci și alte cadre didactice care fac parte din astfel de comisii de jurizare și nu numai. Și, astfel, se poate observa că al treilea rol al cadrului didactic (P.C.F.) este și de evaluator al ,,meritelor” unora sau altora candidați la concursul de gradații de merit.
Este greu să înțelegi niște fraze așternute pe o hârtie de un cadru didactic (P.C.F.) în situația în care se ia în considerare că acel dascăl înțelege limba română, cunoaște legislația specifică domeniului educațional și dorește să o respecte, nu are alte fapte și lucruri de ascuns pentru a-și putea dovedi integritatea sau poate dovedi prin niște documente că nu sunt alt gen de aspecte îngrijorătoare. Astfel, o comisie nu poate fi formată dintr-o singură persoană. La fel cum niciun consiliu de administrație nu este format dintr-un singur dascăl. Demisia este un act unilateral. Când niște directori ajung la mila unor cadre didactice, se confesează pe la toate colțurile și duc mâncare acasă din porțiile copiilor plătite de părinți, atunci lucrurile sunt diferite decât încearcă unii să demonstreze.
Orice hotărâre a unui ,,conciliu director” trebuie să respecte niște prevederi care apar în legile țării. Iar, dacă s-a ajuns într-un ,,conciliu director” să se hotărască niște atribuții pentru câteva cadre didactice fără relații de muncă în acea unitate de învățământ la data emiterii hotărârii de consiliu de administrație, fără decizia de repartizare pe un post la acea unitate de învățământ, este evident că se pune problema dacă cei care au luat acea hotărâre au câteva cunoștințe elementare despre faptul că nu se pot da atribuții unui om anterior angajării acestuia.
Evident că fiecare reprezentant într-un ,,conciliu director” este responsabil de faptele sale: necunoașterea legislației nu absolvă de vină pe nimeni. Chiar dacă un inspector școlar (F.N.), autointitulat ,,prieten de cursă lungă” cu un director (G.I.T.), împreună cu un alt inspector școlar (F.M.) au încercat să redacteze rapoarte care nu erau conform realității, acestea pot fi la rândul lor verificate și de alte persoane abilitate și astfel, evoluția verificărilor, cercetărilor, acțiunilor legale nu trebuie să fie considerate nici acte de amenințare, nici de tensiune, nici de presiune pentru niște persoane asumate, corecte, integre, fără alte interese decât respectarea legislației și a drepturilor copiilor.
În situația în care unii au pus umărul la ilegalități, dezinformări, minciuni, trafic de influență, etc. atunci pot să scrie în continuare ,,expresii șablon” după rețete în vederea acoperirii unor fapte sau acțiuni.
Și când un membru al familiei unui dascăl (P.F.) este cel care a reușit să ia alături de alții hotărâre după hotărâre, înseamnă că a fost în cunoștință de cauză, că și-a asumat activitatea, iar toate demersurile legale posibile ulterioare trebuie să reprezinte simple fapte, nicidecum nu trebuie percepute altfel.
Când unii încearcă să fugă de răapundere într-un mod sau altul, când alții pun diverse persoane să le acopere acțiunile sau faptele, iar și acele persoane la capitolul integritate au mari minusuri, atunci lucrurile au luat o altă turnură și, evident, o altă direcție.
Când unui cadru didactic ( P.C.F.) i se arată că un regulament a fost copiat de către colegii acestuia de la o altă unitate de învățământ sau când un document nu se bazează pe prevederile legislative ar trebui să declare că își desfășoară activitatea într-un ,,mediu toxic.”
Dar, când respectarea legislației pentru un dascăl ține de ,,toxicitate,” atunci încep să apară foarte multe întrebări despre acel dascăl, despre activitatea sa și nu numai.
Constituția României are prevederi și despre drepturile persoanelor. Când există ,,slugi” la comandă care își asumă diverse alegații pentru a apăra un director (V.F.), atunci primul lucru pe care trebuie să îl facă este să citească o lege specifică învățământului, un regulament de organizare și funcționare a învățământului preuniversitar și o metodologie de funcționare a unui ,,conciliu director.” Dacă ce prevăd măcar cele trei documente legislative importante pot regăsi în activitatea unui director, oricare ar fi acela, atunci acel director nu trebuie nici să își dea demisia, nici să hărțuiască, nici să discrimineze, nici să facă ilegalități, nici să apeleze prin moduri diferite de acțiune la unii subordonați sau la unii superiori pentru a-i acoperi ,,escapadele,” etc.
Când solicitarea de respectare a legislației devine factor de tensiune sau de presiune pentru unii, atunci este foarte grav.
Toxicitate este atunci când unii au ajuns să creadă că pot să facă abuzuri, ilegalități, premeditări, instigări, hărțuiri, denigrări și fel de fel de declarații mincinoase, deoarece alții vor veni în formă continuată să le acopere, fiind vorba de un ,,grup” organizat.
Activitatea în comisii nu se poate face incognito, decât dacă practicianul acestui mod are aspecte de ascuns. Cine lucrează corect, transparent și legal nu face întruniri pe la spate, procese verbale pe ascuns, întruniri doar cu unii, etc. Activitatea din comisii realizată preferențial sau pe la spate înseamnă și discriminare cu acordul directorului, deoarece directorul răspunde și de activitatea tuturor comisiilor care funcționează în baza unei decizii emise de către acesta.
Rapoartele dintr-un proiect în care doi ani la rând au fost același număr de participanți, proiect la care a contribuit și cadrul didactic membru într-un consiliu consultativ (P.C.F.) sunt o altă dovadă că și acesta este un criteriu nescris de selecție (promovat de un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării) a celor care reprezintă alți dascăli la nivel județean.
În loc de CONCLUZII:
- Când un director (V.F.) decide împreună cu un ,,conciliu director” cumpărarea pe banii instituției a ,,întregului pachet de documente necesar funcționării instituției” pentru suma de 13 000 lei, oare cum își justifică activitatea atât directorul, cât și ,,conciliul director” sau ,,comisiile și comițiile” nominalizate de acesta?
- Când directorul menționează că întregul ,,pachet de documente necesar funcționării instituției” este realizat de alți ,,profesioniști” decât cei nominalizați de director, oare ce întrebări retorice se impun?
Maria Tudose