Într-o zonă de nord a țării unor cadre didactice li s-a permis în mai multe rânduri să boicoteze activitatea unei unități de învățământ.
După ce unele din ele s-au bătut cu pumnul în piept că nu contează prevederile legislative, ci numărul celor care votează, s-a ajuns și la numărul celor care își asumă să declare diferite aspecte, pentru care fișa postului nu ar avea cum să aibă astfel de prevederi.
,,Protecțiile” au fost de la diverși directori ,,detașați în așa zis-ul interes al învățământului” sau a unor inspectori școlari autodeclarați ,,prieteni de cursă lungă” cu unii directori (N.F.), etc.
Pentru a apăra un director (V.F.) a cărei activitate managerială este și consiliată și monitorizată de un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării, unii dascăli au permisiunea în timpul activității cu copiii să realizeze activități specifice unor angajați de la diverse alte servicii. Cu toate că uneori lipsesc din anumite spații în care se află copiii pe care ar trebui măcar să-i supravegheze, își asumă cu exemple, să constate ceea ce făceau pe vremuri unii cu rol în a redacta rapoarte despre diverse persoane, având activitate prin diverse instituții ale statului și comenzi clare. Tehnicile acestora sunt specifice unor angajați sau lucrători ai altor domenii decât celui educațional. Când unui dascăl (P.M.) i se permite să își dea cu părerea ce este ,,în ograda vecinului,” primul semn de întrebare este cine i-a oferit un astfel de mandat, apoi se poate verifica ce competențe are să facă analiza activității unui coleg. Se poate ajunge și la atribuțiile avute sau permise în anumite momente în care este obligat să realizeze activitate cu copiii. Activitatea specifică unor ,,informatori” cu rol de a proteja unii directori ,,nepricepuți sau necunoscători într-ale legilor” sau chiar instigatori în anumite momente era specifică altor vremuri, pe care doar unii le consideră apuse.
Motive pentru a da anumite declarații împotriva unui coleg ar fi nenumărate: în primul rând apărarea. Dascălul a făcut parte dintr-o comisie de înscriere a unor copii în niște formațiuni de studii, unde a realizat diverse activități dincolo de anumite limite, dar a ridicat și două degete pentru a aproba repartizarea acestora în formațiunile de studiu într-un ,,conciliu director.” Trebuie insistat că nu a fost doar un dublu rol, dascălul făcând parte și dintr-o comisie a calității, care a uitat să solicite o vizită de evaluare externă, apoi să publice un raport de autoevaluare internă, dar și-a permis înainte de a avea comisia un regulament și o strategie în baza căreia să își poată desfășura activitatea să chestioneze beneficiarii indirecți ai actului educațional.
Pe motivul că funcționeză ,,protecția din partea unor deținători de funcții” de ani de zile, lucrurile au evoluat, iar dascălul (nu este singurul) a crezut că are și competențe medicale. Astfel, dascălul ,,informator” s-a crezut specialist și în alte domenii și a început să constate ba una, ba alta, uitând să declare adevăratul motiv al ,,raportului” cu repetiție: protecția directorului și acoperirea propriilor activități din ,,comisii și comiții” sau din ,,conciliul director.”
Cam multe roluri pentru un singur dascăl: să educe, să informeze, să facă pe specialistul în acte medicale, să realizeze activitate în diverse ,,concilii și comisii!”
Este bine de citit din când în când și ce mai scrie în diferite legi ale statului român: demisia este un act unilateral, chiar și pentru un director.
Când un dascăl își pemite să facă ba aprecieri de ,,informator,” ba de specialist în actele medicale, primul pas ar trebui să îl facă spre gramatica limbii române și să se împrietenească cu ortogramele care se predau în ciclul primar. Apoi trebuie să vadă ce atribuții de serviciu are și imediat să le pregătească pe celelalte în baza cărora își asumă diverse ,,redactări.” Nu în ultimul rând, se poate ajunge la legislația cu privire la activitățile comisiilor de înscriere și de evaluare a calității și apoi la cele ale unui ,,conciliu director” pentru a se constata contradicția dintre lege și unele fapte, declarații, procese verbale, hotărâri, decizii, etc.
Acest exercițiu este unul foarte util în vremurile în care unii inspectori școlari (F.N.) delegați de un ,,general roșu” (P.M.C.) de la un Inspectorat Școlar Județean din nordul țării uită să își consemneze concluziile în diverse ,,note de control” incomplete și neasumate prin semnătură. Nu este nici primul și nici singurul care are astfel de obiceiuri în această zonă de nord a țării.
,,Gurile rele” spun că un alt coleg de la același Inspectorat Școlar Județean din nordul țării (F.M.) și-a făcut obiceiul de a da ,,lectură obligatorie” unor dascăli inspectați de aproximativ 15 cărți de la o inspecție la alta, cu amenințarea că îi va și chestiona din lectura impusă. Lucrurile nu se opresc doar la lectură, notarea se face după cea a unor directori supărați că nota inspectorului a fost în așa fel realizată pentru a se ajunge la media dorită de acesta.
Maria Tudose