La începutul anului școlar 2021- 2022 un grup de cadre didactice de la o unitate de învățământ dintr-o zonă de nord a țării servea masa din porțiile copiilor.
O instituție cu responsabilitate de control își permitea să consemneze: ,,cadrele didactice pot solicita la nevoie o porție de mâncare potrivit unei sume de bani reprezentând o donație pentru alimente sau pentru produsele de igienă utilizate.”
Din cămara de alimente nu se pot scoate zi de zi produse conform unei liste zilnice decât pentru copiii prezenți. Bucătarii nu au atribuții în fișa postului să gătească pentru personalul instituției, ci pentru copii.
După vizita celor cu atribuții de control la aproximativ două luni consiliul de administrație a acelei unități de învățământ a aprobat posibilitatea personalului de a servi o porție de mâncare, fără a specifica baza legală.
După aproximativ patru luni, în același an școlar, consiliul de administrație a aceleiași unități de învățământ a aprobat un regulament privind organizarea și funcționarea cantinei, după o altă intersectare cu niște angajați de la un Inspectorat Școlar Județean dintr-o zonă de nord a țării.
Este bine de menționat că în autorizațiile de funcționare a acelei unități de învățământ nu apare aprobată vreo cantină care ar fi necesitat și un regulament.
Directorul din acea perioadă (G.I.T.) specifica în diverse documente fie că banii încasați pentru mâncarea servită reprezintă donații, fie că ajung la Trezoreria statului român, fie că sunt unele probleme pe acest segment.
Banii erau încasați de angajați fără atribuții scrise de casieri.
Ulterior s-a aflat și ,,drumul banilor.”
Obiceiurile s-au perpetuat chiar dacă de atunci s-au perindat alți doi directori. Baza legală privind porțiile zilnice ar trebui să se respecte. Dar, când zi de zi sunt aproximativ 150 de copii prezenți și din aceleași porții plătite de beneficiarii indirecți se mai servesc peste treizeci de porții, atunci înseamnă că acești angajați sunt interesați de ,,binele acestor copii.” Iar buzunarul beneficiarilor indirecți nu a însemnat nimic pentru cei care veneau de acasă să servească masa la serviciu.
Apoi s-a trecut la nivelul următor: găletuțe cu mâncare pentru soțul de acasă a unei categorii de personal, găletuțe pentru rudele spitalizate ale unui fost director, caserole cu mâncare pentru familia unui director recent (D.A.C.)
Și povestea continuă chiar dacă s-a schimbat și în acest an școlar deja un director. Dar, se pare că nu se mai adună bani nici pentru donații, nici pentru mâncare, nici pentru obiecte de igienă. Pulpele de pui nu au cum să mai ajungă întregi în farfuria copilului. Și, totuși, ,,mascat” din cap până în picioare directorul -vizitator nu s-a auzit a lua vreo măsură. Cu certitudine și porțiile în ziua ,,mascării” au ajuns pe cântar conform normelor.
Și în aceste condiții este firesc după crezul unor dascăli că pot boicota buna funcționare a unității de învățământ. Când salariu merge, burta este plină, unele caserole ajung și la rude, calificativele sunt maxime, se mai poate pune de un boicot.
EDUCAȚIA este prioritate națională.
,,România EDUCATĂ” funcționează și așa.
,,Starea de bine” a copilului se regăsește în multe documente actuale.
Iar beneficiarii indirecți chiar pot fi instigați să ia atitudine.
- Împotriva cui s-ar impune ca beneficiarii indirecți să ia atitudine?
După percepția unora și încercările de dezinformare, poate chiar împotriva propriilor copii.
Maria Tudose