ETICĂ și INTEGRITATE

La o unitate de învățământ din orașul nostru se încearcă aplicarea acestei metode (metoda pumnului în gură). Această metodă, dacă va fi implementată, va constitui un preludiu și pentru celelalte unități de învățământ din urbea noastră.

De aceea vă prezentăm o mostră din această metodă:

• Impunerea unei proceduri de elaborare a codului de etică și a unui cod de etică plagiat și asumat pe rând de unii sau de alții (minciuni în lanț).
• Constituirea unei comisii de etică, care nu ține cont nici de specificațiile procedurii. Nerespectarea procedurii este dovada necunoașterii ei, ceea ce înseamnă nu doar că nu au făcut-o, ci și că nici măcar nu au citit-o cei care și-o asumă.
• Eliminarea voită a unor persoane din comisie.
• Revenirea asupra componenței comisiei, redactând decizia cu același număr de înregistrare și dată, dar cu conținut diferit, ceea ce înseamnă fals în acte.
• Impunerea responsabilităților persoanelor din comisie prin decizie, ceea ce este diferit de prevederile procedurii. Încă o dovadă a necunoașterii acesteia.
• Inexistența unei hotărâri de consiliu de administrație de aprobare a procedurii și a codului de etică inițial.
• Obligarea celor nominalizați în decizie să nu respecte atribuțiile din decizie: realizarea unei proceduri și a codului de etică.
• Implicarea abuzivă a directorului la prima ședință a comisiei de etică și continuarea abuzului chiar dacă a fost atenționat.
• Obligarea discutării unui cod de etică impus de conducere.
• Presiunea asupra comisiei. Trebuie să existe codul cât mai repede.
• Redactarea procesului verbal de ședință ulterior ședinței și solicitarea semnării acestuia după 12 zile de la efectuarea ședinței.
• Obligarea (cu convocator asumat de conducere pentru o ședință de comisie) votării unui cod impus și plagiat, nicidecum realizarea sau redactarea acestuia.
• Forțarea comisiei de a nu respecta atribuțiile date prin decizie. Orice comisie legal constituită prima dată își realizează procedura, și- o asumă, este supusă aprobării și apoi realizează celelalte atribuții.
• Nerespectarea dreptului comisiei de a redacta un cod de etică specific instituției.
• Interzicerea prin codul de etică a unor drepturi constituționale.
• Neadmiterea modificării codului de etică impus cu aspecte conform legislației specifice.
• Supunerea la vot a codului de etică impus în consiliul profesoral, nicidecum discutarea și apoi votarea acestuia, în ciuda informării scrise cu număr de înregistrare și atașată pe grupul de comunicare.
• Obligarea reprezentanților sindicatului de a- și exprima punctul de vedere doar la sfârșitul ședinței de consiliu de administrație, după votarea codului, pe motiv că nu au drept de vot.

Acest lucru ar putea fi bine, de s-ar opri aici. Ar putea fi un mobilizator pentru noi toți, de asemenea, dacă ar fi bine redactat și s-ar respecta toate procedurile și parametrii legali de redactare, aprobare, implementare. Atunci, probabil că ar fi un pas înainte pentru noi pentru adoptarea legilor și regulamentelor europene. Și, poate, acest lucru ar fi în favoarea noastră, deoarece în ultima vreme, neprofesionalismul și nepriceperea au devenit literă de lege. Și sunt o mulțime de posturi și funcții în care sunt promovați astfel de oameni slab pregătiți profesional și reticenți la o cunoaștere bazată pe legislație, modernism, transparență și eficiență deoarece toate aceste ,,personaje” sunt puse în aceste posturi sau funcții cu un anumit scop și numite într-un anumit fel. Ei, reprezentând într-un fel sau în altul interesele unora sau ale altora (partide, pile, relații, cunoștințe).

Dar, felul în care se aplică acest lucru la noi, lasă foarte mult de dorit și de aceea, aceasta la noi devine un abuz și încalcă:

1. CONSTITUȚIA ROMÂNIEI care prevede:

Art 29: libertatea conștiinței:
(1) ,,Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.”

(2) ,,Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.”

Articolul 30 : libertatea de exprimare :

• ,,Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.”
• ,,Cenzura de orice fel este interzisă.”
• Ordinul Secretarului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice, care prevede:

Art. 1.2.3. ,,Conducerea entității publice înlesnește comunicarea deschisă, de către salariați, a preocupărilor acestora în materie de etică și integritate, prin crearea unui mediu adecvat.”

•  OSGGR nr. 1054/08.10.2019.
• Legea Educației Naționale nr. 1/ 2011 cu completările și modificările ulterioare.
• ORDIN Nr. 4831/2018.
•  Legea nr. 477/ 2004, privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice.

7. Legea nr. 78/ 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare.

8. Legea nr. 115/ 1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.

9. Legea nr. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

10. Legea nr. 176/ 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/ 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare.

11. Legea nr. 571/ 2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii.

12. Ordonanța Guvernului nr. 119/ 1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

13. Codul administrativ.

14. O.M.E.C.T.S.  nr. 5.550/2011.

Dacă nu se dă dreptul la cuvânt sau nu se vrea a fi participant la discuții în momentul redactării/ implementării/ aprobării acestor coduri și se dorește implementarea lor fără discuții în prealabil și nici măcar în situația în care ele se vor implementate (să nu ai voie să vorbești decât la sfârșit când ele sunt aprobate), aceasta se numește abuz. Ori, ce rost mai are la sfârșit să vorbești, dacă sunt aprobate ?

Oare într-o țară liberă nu avem voie să discutăm orice și oricât până când se va înțelege necesitatea, constituționalitatea sau neconstituționalitatea celor ce sunt în discuție ?

De aceea nu ar fi bine să permitem ca aceste lucruri să treacă așa ușor. Ori, dacă în acele comisii sau consilii ar fi oameni competenți, aceste lucruri nu ar trece decât foarte, foarte bine ,,puricate” și în beneficiul nostru, al tuturor.

Dacă nu se face acest lucru și se aplică această metodă, atunci vom deveni sclavi în propria noastră țară, sclavi ai acestor măsuri și planuri. Când, am putea să ajungem la o conciliere și să folosim doar lucrurile de care avem nevoie și care sunt doar pentru noi, pentru sănătatea noastră, pentru cultura noastră, pentru educația noastră, pentru conștiința noastră, pentru credința noastră.

Vom reveni cu detalii mai amănunțite.

                                                       Maria Tudose