Începând din 4 iulie anul curent au intrat în vigoare prevederile legii ,,dosarului cu șină.”
De altfel se tot vorbește în ultimul timp despre ,,digitalizarea României,” unii considerând că digitalizarea este o cheie a dezvoltării economice și sociale a țării. Cu alte cuvinte, se dorește transformarea comunicațiilor, a relațiilor, a interacțiunilor, a unor funcții din business, etc.
Când se vorbește de digitalizare, omul de rând se gândește la utilizarea tehnologiilor digitale, la simplificarea unor procese de lucru, la noi oportunități, la evoluție în carieră, la transformarea unor job- uri, la promovarea în educație, la stimularea inovării și a competitivității, ș.a.m.d.
Perioada pandemică a forțat multe instituții ale statului să digitalizeze unele servicii publice, creând o oportunitate de a grăbi transformarea digitală și a țării noastre.
În timp ce în unele zone ale țării se vorbește tot mai mult despre spații digitale, competențe digitale, strategii digitale, servicii sau pachete digitale, la un Inspectorat Școlar din nordul țării se plimbă în continuare faimosul ,,dosar cu șină” la șase luni de la apariția legii ,,privind stabilirea unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice centrale.”
Acest simbol al unor vremuri apuse este la loc de cinste în instituția care organizează diverse concursuri: de la intrarea în sistem, la evoluția în carieră sau chiar simple apeluri de numire în funcții de conducere fără criterii de selecție, decât cele practicate de ani de zile în această zonă.
Întrebarea oricărui aspirant la o astfel de funcție este: ,,Ce se întâmplă când pentru aceeași funcție la aceeași unitate școlară își exprimă acordul mai multe cadre didactice?”
Istoria acestei instituții spune că s-au schimbat peste noapte directori în tabele cu același număr de înregistrare din aceeași dată ori s-a ajuns până la falsificarea proceselor verbale din cadrul consiliului de administrație când s-au numit directori tot pe baza ,,dosarului cu șină” prin procedura numită ,,detașare în interesul învățământului.”
Cauzele folosirii ,,dosarului cu șină” pot fi multiple: menținerea sau înrolarea în funcții a unor ,,inspectori hârțogari”, nivelul scăzut a competențelor digitale ale acestor profesori detașați în funcții de conducere în interesul învățământului, lipsa de interes a acestora pe considerentul ,,las` că merge și așa”, necunoașterea legislației actuale de către solicitanții ,,dosarului cu șină”, dificultăți în desfășurarea cotidiană a activităților digitale de către unii inspectori actuali, prea mulți inspectori școlari și digitalizarea i-ar lăsa pe unii fără obiectul muncii, lipsa inovării, conținut ,,suplimentar,” dar relevant în ,,dosarul cu șină” față de documentele solicitate, etc.
Cert este că în această zonă nu s-a renunțat nici la copia după cartea de identitate din faimosul ,,dosar cu șină.”
O parte din cei care au astfel de solicitări (M.D.C. sau P.V.G.) sunt și de specialitate informatică. Pe partea legislativă, staful din management, cu rol și în monitorizarea și controlul respectării legislației au avut nenumărate situații în care și-au dovedit ,,măiestriile” în mușamalizări ale acțiunilor celor care sunt responsabili cu respectarea legii în unitățile de învățământ. Unii s-au riscat și pe partea informatică, tot la unele concursuri, cu sau fără procedură.
,,Gurile rele” spuneau că unii care au părăsit barca acestui Inspectorat Școlar preferau ,,conținutul suplimentar” doar în înveliș de culoarea roz.
Care poate fi culoarea preferată în aceste vremuri ciudate?
Maria Tudose