Unitățile de învățământ nu pot funcționa fără bani, fără buget. Există mai multe categorii de finanțare ale acestora: finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea specială. Și Legea Învățământului Preuniversitar aduce specificații despre aceste tipuri de finanțări.
Finanţarea de bază se face în limitele costului standard per elev sau preşcolar/antepreşcolar, dar și în baza acestui cost. Există și prevederea potrivit căreia se pot redistribui sumele între unităţi de învăţământ.
Finanţarea complementară are legătură cu diverse investiţii, reparaţii, concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare, bunuri de natura obiectelor de inventar, cărţi, publicaţii, etc.
Între finanţarea de bază, finanţarea complementară și contractul de management încheiat de directorul unităţii de învăţământ preuniversitar și ordonatorul principal de credite ar trebui, de asemenea, să existe o legătură.
Consiliile de administrație ale unităților de învățământ au și ele atribuții privind: adoptarea proiectelor de buget ţinând cont de toate cheltuielile necesare pentru buna funcţionare a unităţii de învăţământ, încadrarea în limitele bugetului alocat, avizarea execuţiei bugetare, răspunzând împreună cu directorul, de încadrarea în bugetul aprobat, conform legii.
Veniturile şi cheltuielile bugetelor instituţiilor publice se derulează prin Trezoreria statului. Provenienţa sumelor de bani sau sursa fondurilor din care se realizează plățile este iar una foarte importantă.
Din conturile de cheltuieli sau de disponibilităţi deschise la Trezoreria statului, se pot efectua plăţi în numerar sau prin virament. Legislația aduce specificații și pentru eliberarea acestor sume ca modalitate sau ca plafon. Există o disciplină financiară privind toate operaţiunile, fie că sunt de încasări, fie de plăţi.
Maria Tudose